Am fugit usor pe scari, pana in camera mea, iar odata inchisa usa, am rasuflat usurata. Parca scăpasem de o corvoada sau de un pericol. Ma simteam in siguranta in spațiul meu. Inima încă mai bate puțin accelerat după tot ce se întâmplase, însă intenționez sa o ignor și sa ma bag la somn. Am pus capul pe perna așteptând sa adorm, însă gândurile nu îmi dădeau pace. Îmi imaginam cum ar fi fost dacă....daca Eva nu apărea in acel moment. Dar dacă apărea exact când ar fi fost prea târziu? Poate a fost mai bine asa. Nu știu ce a fost cu el in seara asta, dar sigur a fost un episod izolat. In încercarea mea de a ma convinge de efemeritatea momentului, intr-un final, am adormit.
Razele soarelui m-au trezit, lovindu-mi pleoapele cu lumina lor, însă încălzindu-mi chipul cu a lor caldura.
Deschis timid ochii și bâjbâi după telefon sa...