Am fost destul de norocoasa și după primele 3 luni de calvar, am avut o sărcina superba. Nu dureri, nu picioare umflate, nu schimbări ale stării de spirit. Totul super. Sper sa fie asa pana la final. Nici cu kilogramele nu m-am certat prea tare; suntem in grafic. Corpul a fost expus unor schimbări pregătitoare nașterii și alăptării, însă m-am acomodat bine și cu asta. Acum sunt la etapa mult ulei și multă crema, sperând ca pielea sa nu iasă foarte "șifonată" din tot procesul asta.
In rest, am rămas la fel. Același copil visător, aceeași ființa îndrăgostită de frumos, aceeași romantica incurabila, insetata de povesti pasionale, cu sfârșit fericit. Asta nu cred ca se va schimba vreodată și am convingerea ca îmi voi învață și fetița cate ceva din lucrurile astea. Sa fie om bun si sa caute iubirea in oameni. Sa știe ca in viața mai și pierdem, dar sa poata merge mai departe fără regrete! Ce e al ei, sigur e pus deoparte, cum se întâmpla pentru fiecare dintre noi. Cum am mai spus si alta data, dacă răspunsurile la întrebările, pe care le avem, nu vin imediat, asta nu înseamnă ca nu exista. Ele vor veni exact când vom fi pregătiți sa le aflam. Viața are modul ei de a rândui lucrurile. Cheia este timpul.
Acestea fiind spuse, ma bucur ca am revenit cu o postare și îmi face bine sa îmi imaginez ca cineva chiar citește "of"-ul, ce il astern aici.
Pe curând!
Midnightcat
