Zeruya Shalev, una dintre cele mai populare scriitoare israeliene contemporane a fost prezentă în România în luna iunie și s-a întâlnit cu cititorii la București și la Brașov, cu ocazia lansării celui mai recent roman tradus și publicat de Editura Humanitas, anume „Destin”. Aceasta este și cartea pe care am ales-o spre discuții în cadrul Clubului de Lectură Bibliofeel de la Librăria Șt.O.Iosif Brașov la debutul verii 2023.

Zeruya Shalev a vorbit cititorilor români despre universul său ficțional și a răspuns la câteva întrebări provocatoare, dintre care una a sunat așa: este trauma o binecuvântare pentru un scriitor? În ciuda faptului că s-a dovedit o prezență caldă și tonică, plină de curtoazie și amabilitate față de gazde, Zeruya Shalev abordează în cărțile sale teme sumbre și explorează personaje aflate în situații dificile. Scriitoarea israeliană a declarat că se simte atrasă de persoanele rănite și nefericite, dar că, în același timp, privește crizele ca oportunități de a ne privi în oglindă, oportunități în care putem trăi momente de limpezire și de adevăr, chiar dacă asta înseamnă o trecere prin disconfortul unei suferințe.

Romanul „Destin” m-a dus cu gândul la titlul lui AmosOz, „Poveste despre dragoste și întuneric”. Trimiterea se referă strict la titlul, deși există și referințe istorice similare, narațiunea lui Shalev intersectând pe alocuri și perioada originară a întemeierii statului Israel. „Destin” chiar este o poveste despre dragoste și întuneric, o poveste în care sentimentele animă decizii radicale de viață, dar în care există și multă penumbră, mult nespus, multă durere. Este o poveste cu explorări anevoioase ale stărilor de regret și doliu, o poveste în care alegerile de viață sunt evaluate și reevaluate, o poveste în care se simt rupturile, sincopele și un soi de efect al fluturelui biografic: mici cutremure în viața unor personaje își trimit mai departe ecoul generațional, la ani distanță.

Narațiunea are un caracter arborescent, în care trunchiul, locul, rămâne comun, adică universul statului israelian, dar personajele și perioadele alternează într-o împletitură impresionantă. Tabloul este cel al unei dinamici de familie complicate, proiectate într-un context național în care rezistența și răspunsul la amenințare au devenit a doua natură a locuitorilor. Poate tocmai pentru că își asumă naturalizarea zbaterilor și eforturilor de a supraviețui ca națiune a statului Israel, încă de la originile sale, marcată de conflicte și tragedii (în timpul existenței Palestinei și a administrației britanice), Zeruya Shalev pare preocupată și în acest roman de eșecuri, de relațiile tensionate și disfuncționale, de zonele de falie și adversitatea existențială care devine apăsătoare, dar care catalizează și schimbarea și articularea unui sens.

Personajele principale sunt două femei din generații diferite ale Israelului. Rahel, este figura ajunsă la vârsta senectuții, cea care a luptat în tinerețe în organizația secretă Lehi, o organizație care a activat pentru întemeierea statului evreu și pentru eliminarea dominației britanice din zonă. La acea vârstă Rahel are o legătură amoroasă intensă cu un bărbat, Manu, alături de care trăiește în clandestinitate, miza lor politică, cel puțin o perioadă, fiind mai importantă decât cea a unei familii. Acest cuplu se destramă brusc (rămâne discutabil dacă femeia și-a părăsit partenerul sau invers), dar ambii parteneri rămân puternic marcați de relație. Mai târziu Rahel se recăsătorește și are alți copii. La fel și Manu devine, într-o altă căsătorie, tatăl lui Atara, celălalt personaj feminin, surprins oarecum în oglindă cu Rahel.

Criza cuplului Rahel-Manu, aparent consumată și încheiată în urmă cu mulți zeci de ani repercută un ecou în viața Atarei, cea care nu își înțelege pe deplin relația cu tatăl care se dovedește adesea agresiv și crud față de ea. După moartea tatălui, Atara se simte nevoită să caute răspunsuri, să pătrundă în istoria de viață a părintelui său, să ajungă la dragostea lui de tinerețe, care ascunde inclusiv rațiunea botezului ei (așa cum vom afla, Atara este un nume legat de organizația Lehi). Încheind un cerc al generațiilor, nevoia de răspunsuri a lui Atara va redeschide trecutul Rahelei, căci Atara o va căuta tocmai pe prima iubită a tatălui ei pentru acest proces de sondaj biografic.

În tot acest timp, Atara va trăi criza celei de-a doua căsnicii și își va chestiona impactul propriilor alegeri fundamentate sentimental: alegerea de a-și destrăma prima căsătorie pentru a întemeia o nouă familie cu Alex. Alex și Atara provin amândoi din două căsnicii eșuate și au fiecare câte un copil. Împreună, cei doi au și un fiu, Eden, proaspăt întors din serviciul militar obligatoriu în Israel, atât pentru bărbați, cât și pentru femei. Eden pare mai degrabă retras și necomunicativ cu părinții săi, existând indicii că ar suferi de o depresie, după experiențe traumatice petrecute în armată. În timp ce se străduiește să reasambleze trecutul tatălui său, Atara e confruntată cu o boală acută a lui Alex, cu evoluție imprevizibilă. Explorarea apelor întunecate ale trecutului e dublată de șocul prezentului. Momentul redefinirii identitare pentru Atara, completarea doliului parental va fi împovărată exponențial de un nou doliu și de potențialul fragil de destructurare a vieții lui Eden. Surprinsă într-o relație tensionată între fiica ei și fratele vitreg, cu un fiu aflat pe marginea prăpastiei, un soț bolnav, cu Rahel care este încă ambivalentă în ceea ce privește destăinuirea relațiilor din trecut, Atara va traversa o partitură a suferinței cu tonalități diferite.

Povestea lui Zeruya Shalev este apăsătoare, dă senzația unei călătorii printr-un deșert fierbinte, în care pașii se împotmolesc adesea în nisip și sentimentul de încetinire este constant amplificat de noi și noi detalii traumatice complicate. Înaintarea e anevoioasă, dar ceva îl împinge totuși pe cititor să meargă mai departe. Poate tocmai faptul că povestea este, în cele din urmă echilibrat construită într-o cheie mai degrabă interogativă. „Destin” este un roman în care nu toate întrebările își găsesc răspunsul, iar cititorii sunt provocați să speculeze. De ce s-a destrămat cuplul Manu-Rahel? Își regretă Atara alegerea pe care a făcut-o când l-a ales pe Alex drept al doilea soț? Sunt toate aceste destine inevitabil amprentate de un tragism generațional, al cărui miez ar putea fi chiar unul politic, originar în travaliul întemeierii statului Israel? Contează de fapt alegerile individuale sau ele sunt marcate și legate, prin fire invizibile, tocmai de alegerile făcute de generațiile anterioare, în contexte istorice sufocante, constant potrivnice? Care sunt urmele pe care le lasă fenomenul militarizării? Cum trăiești împărțit între opțiunea religioasă și cea laică, între idealism (politic sau amoros) și realitate și ce ai de sacrificat în acest proces?

„Destin” este un roman cu vieți recompuse din fragmente, un roman despre dificultatea și prețul opțiunilor fie ele de ordin politic sau sentimental, e un roman despre căutarea sentimentului de coerență în vieți marcate de rupturi și sincope, despre găsirea și nașterea celor mai improbabile legături în cele mai profunde momente de criză.

Articol realizat de Sever Gulea pentru libris.ro.

„Am studiat filosofia, medicina, am fost librar, în prezent sunt medic psihiatru. Celebrez în fiecare zi faptul că suntem oameni născocitori (homo fictus).
Trăiesc înconjurat de povești, fie că deschid cărți, fie că ascult (cu plăcere) oameni, fie că mă povestesc pe mine însumi. Gândesc adesea în povești, visez în povești.
Pentru mine lectura e pur și simplu o prelungire firească a existenței, o formă de a reactualiza esența experienței umane etern narativă.”

Dacă simți că sunteți cititori pereche, vezi și alte articole de același blogger aici.