Pe cat de adaptat pare Andrei la viata printre classroom si whatsapp, pe atat de inadaptat este Vladut. Mersul lui la gradinita cand primul lucru pe care il facea era sa isi imbratiseze invatatoarea pare a fi din alt secol. Normalitatea zilelor in care ajungea la gradi si o pupa, imbratisarile cu copiii , toate acestea parca s-au desprins de fiinta noastra si plutesc undeva intr-un trecut care se indeparteaza. Nu simtiti la fel? Ca parca si amintirile “bune”, “normale” se estompeaza? Sa stiti ca niciodata, niciodata nu am luat “for free” aceste momente. Pentru mine erau rare si atunci, pentru ca mereu alergam, fie la cabinet, fie in garda. Era aproape imposibil sa il duc eu la gradinita cand aveam ore dimineata, iar de luat cam tot asa, pentru ca mereu, mereu mai era si altceva de facut. Savuram efectiv momentele acelea impreuna cu el.

Vladut nu poate sa fie intervievat, deocamdata,

• CITEȘTE ÎN CONTINUARE