Fondată în 28 noiembrie 1994, Editura Paralela 45 este cunoscută ca fiind una dintre cele mai importante edituri românești. Inițiată ca o editură de beletristică și de carte educațională, începând cu anul 2002, portofoliul editorial s-a diversificat, aducând în atenția publicului titluri de nonficțiune și literatură pentru copii și adolescenți. De-a lungul celor 30 de ani de activitate, Editura Paralela 45 a publicat circa 5.500 de titluri, în peste 20.000.000 de exemplare.

În cele ce urmează ne oprim la raftul de literatură al Editurii Paralela 45 alături de Diana Iepure, cu care am avut plăcerea să discutăm despre două dintre colecțiile de ficțiune ale editurii: „Ficțiune fără frontiere”, colecție inițiată de Gheorghe Crăciun, ce este dedicată traducerilor din literatura universală contemporană, și „Prima dragoste”, colecție lansată în anul 2022 și coordonată de Diana Iepure, prima colecție de literatură română contemporană dedicată publicului tânăr.

Diana Iepure (n. 1970, Chișinău) a absolvit Facultatea de Istorie din cadrul Universității de Stat din Chișinău. A publicat volumele de poezie „Liliuța” (Vinea, 2004), „O sută cincizeci de mii la peluze” (CDPL, 2011) și „În rest, viața e frumoasă” (Casa de Editură Max Blecher, 2021). A tradus din limba rusă cărți de Boris Akunin, Alexei Salnikov, Serghei Timofeev, Andrei Kurkov, Semion Hanin, precum și două antologii din clasici ai literaturii ruse: „Iarnă rusească” (2013), „Pagini alese din literatura rusă a secolului XIX” (2017). În prezent este coordonatoare PR & Comunicare, coordonatoarea Departamentului de Ficțiune Română, Editura Paralela 45.

Laura Máté:Când a apărut colecția Ficțiune fără frontiere? Ce și-a propus editura prin intermediul acestei colecții? S-a transformat oare obiectivul inițial de-a lungul timpului?

Diana Iepure: Mă bucur că avem această discuție într-un an aniversar și vă mulțumesc pentru oportunitatea de a aduce în prim-plan activitatea Editurii Paralela 45. De la fondarea ei de poetul și eseistul Călin Vlasie, în noiembrie 1994, secondat la editură, în perioada 1996-2005, de Gheorghe Crăciun, și până în ziua de azi, Editura Paralela 45 a pus la dispoziția cititorilor titluri și nume importante din literatura națională și universală. În 1996, Gheorghe Crăciun, unul dintre cei mai valoroși scriitori români contemporani, teoretician novator și optzecist incorigibil, cum se intitula chiar el, devine consilier editorial, redactor-șef și director editorial al Editurii Paralela 45. Astfel, timp de aproape un deceniu, Gheorghe Crăciun inițiază și coordonează mai multe colecții nonconformiste, îndrăznețe și provocatoare, cum ar fi Colecția 80, Biblioteca românească, Dicționarele Paralela 45, Biblioteca erotica etc. Ficțiune fără frontiere este,și ea,o colecție gândită de Gheorghe Crăciun, ce cuprinde traduceri din literaturile lumii, cărți reprezentând adevărate repere ale culturii mondiale.

O parte dintre colecțiile inițiate de Gheorghe Crăciun se regăsesc și astăzi în portofoliul editurii, iar colecția Ficțiune fără frontiere propune publicului din România cărți incitante, care se remarcă prin diferite aspecte originale, ce țin de limbaj, scriitură, tematică sau problematică.

Autorii colecției Ficțiune fără frontiere, mulți dintre ei premiați și defăimați deopotrivă, scriitori care au stârnit la vremea lor multe controverse, fac cinste oricărei biblioteci, fie că e vorba de Louis-Ferdinand Céline sau de William S. Burroughs. În colecția FFF au fost publicați Raymond Queneau, Witold Gombrowicz, John Updike, Bohumil Hrabal, frații Strugațki, Peter Handke, Victor Erofeev și mulți alții.

De-a lungul timpului, colecția și-a păstrat spiritul nonconformist și combativ, fiind completată cu excelente volume ale unor scriitori de prim raft care reflectă cele mai acute probleme ale lumii contemporane, cum ar fi James Baldwin, Gonçalo M. Tavares, Richard Brautigan, José Emilio Pacheco, Leonardo Padura, Ahmed Saadawi, Andrei Kurkov, dar și mai tinerii Saša Stanišić, Marie Aubert, Niviaq Korneliussen.

Așadar, cărțile din colecția Ficțiune fără frontierecontinuă să oglindească lumea, abordând într-un mod ieșit din comun toate provocările ei, indiferent dacă e vorba de elogii erotice sau de subiecte ce țin de pierderea și reconfigurarea memoriei, de refugiați și țări răvășite de război, de micile fisuri și goluri din viața fiecăruia dintre noi.

Laura Máté: Cum sunt selectate titlurile ce ajung să fie incluse în această colecție? Există autori sau titluri care au fost primite mai bine decât v-ați așteptat?

Diana Iepure: Titlurile sunt selectate de coordonatorul colecției sau de echipa redacțională a editurii, în concordanță cu proiectele pe care le are editura, ținând cont de tendințele de pe piața noastră de carte, dar și de liniile trasate de inițiatorul ei.

Scoasă în timpul pandemiei, Petrovii în vremea gripei de Alexei Salnikov, un scriitor din regiunea Ural, a avut o sumedenie de ecouri, nesperat de multe și de favorabile. Romanul descrie cu mult umor o realitate sufocantă, amplasată într-un peisaj sumbru de iarnă, unde totul merge și se termină prost. Salnikov își captivează cititorul prin claritatea cu care descrie această lume paralelă. Oferind o densitate surprinzătoare de detalii familiare, autorul are curajul de a sugera cumva că toți avem propriul nostru dulap cu schelete, oricât de lipsită de cusur ar părea, la exterior, existența noastră.

Laura Máté: Sunteți și traducătoare, iar două dintre romanele pe care le-ați tradus (Petrovii în vremea gripeide Alexei Salnikov și Samson și Nadejdade Andrei Kurkov) fac parte chiar din această colecție, Ficțiune fără frontiere.Care ați spune că este principala provocare a unui traducător de ficțiune? Și care este cea mai mare bucurie pe care v-o aduce rolul de traducător?

Diana Iepure: Traducerea înseamnă înțelegere, cunoaștere, empatie, deschidere, toleranță, prietenie. Nu știu cum e pentru alți traducători, pentru mine e important să intru în pielea scriitorului tradus, să-l înțeleg, să simt cum lucrează, cum își construiește textul. Atunci când traduc, mă documentez să aflu cât mai multe despre scriitor, despre mediul lui de viață. Sunt edituri în țări îndepărtate, cum ar fi Japonia, care-și trimit traducătorii să cunoască locurile în care are loc acțiunea unui roman, de exemplu, așa încât traducătorul să le simtă pulsul, să transmită cât mai fidel atmosfera cărții în limba în care o traduce. Uneori am poza scriitorului aproape de mine, undeva pe laptop. Știu că sună bizar, dar asta chiar îmi ajută să-l înțeleg mai bine.

În ceea ce îl privește pe Andrei Kurkov, care nu e doar un scriitor celebru, extraordinar de talentat, implicat civic, mai e și un om deosebit, cald, deschis. Mă bucură întâlnirile pe care le avem periodic la București. Comunicarea cu el îmi face bine și mă ajută să-i înțeleg scriitura.

Laura Máté: Pentru cei care nu știu, dumneavoastră sunteți și coordonatoarea colecției de literatură contemporană „Prima dragoste”, ce a fost lansată în iunie 2022 și care este dedicată publicului tânăr. Cum a apărut ideea acestei colecții?

Diana Iepure: Colecția Prima dragoste este o colecție tematică de literatură română contemporană dedicată publicului Young Adult, prima de acest fel pe piața noastră de carte. Ea a apărut atât din dorința de oferi o continuitate proiectelor ce țin de literatura română contemporană, dar mai ales din necesitatea de a-i face cunoscuți pe scriitorii noștri contemporani în mediul tinerilor, elevi de liceu sau chiar de gimnaziu, și de a câștiga cititori pentru scriitorii noștri de azi și de mâine.

Astfel, mai mulți scriitori români contemporani au răspuns invitației de a scrie o carte pe care și-ar fi dorit s-o citească în liceu, dar nu au avut-o. În colecția lansată în vara anului 2022, la Bookfest, au apărut El era frumos, eu eram iritată de Diana Geacăr, Să trăiești cu o presiune constantă de Alina Pietrăreanu, Bilili de Andrei Crăciun, Ceaikovski la walkman de Andrei Dósa și Eva și ceilalți de Cristina Ispas. Au urmat, apoi, volumele Platanii din Samothraki de Ștefan Manasia și Băieții n-ai voie să plângă de Gelu Diaconu. Lipsiți de prejudecăți și deschiși dialogului prietenesc, scriitorii români contemporani abordează în cărțile pe care le semnează tematici relevante pentru cei care se confruntă cu primele semne ale maturizării, ale îndrăgostirii, care au primele experiențe sexuale și care trebuie să învețe să facă față nenumăratelor schimbări, apărute simultan în viața lor. Prin forța scriiturii, dar și printr-o viziune realistă asupra literaturii și vieții, autorii colecției își doresc să-i apropie pe tineri de literatură, în general, și de literatura română contemporană, în special.

Laura Máté:Statisticile privind frecvența cu care citim, numărul de cărți achiziționate anual nu sunt întotdeauna încurajatoare. În acest context, crearea unei colecții de literatură română contemporană dedicată publicului Young Adult poate fi considerată un proiect curajos, cu potențiale riscuri. Cum vedeți situația actuală: citesc tinerii de azi mai puțin decât o făceau generațiile anterioare la aceeași vârstă? Este dificil să captăm interesul tânărului cititor?

Diana Iepure: Da, e un proiect curajos. Orice proiect nou presupune și asumarea unui risc. Celor mici le citesc părinții și bunicii. Interesul lor față de ficțiune se mai menține în clasele primare, poate și datorită învățătorului. Apoi, treptat, interesul dispare, odată cu satisfacția de a citi o poveste, o istorioară, o carte puțin mai voluminoasă. De ce se întâmplă acest lucru e greu de spus. Poate pentru că literatura care li se predă tinerilor la școală este prea departe de realitatea pe care o trăiesc zi de zi, de interesele lor, de modul lor de viață, de schimbările care se produc cu o viteză uluitoare. Nu mai vorbesc de limbaj. Tinerii nu citesc neapărat mai puțin. Informația vine peste ei din ecranele luminoase ale telefoanelor și ale altor aparate conectate la internet. Această informație este citită permanent, așa că nu m-aș hazarda să spun că tinerii citesc mai puțin. Vorba e mai degrabă despre credibilitatea și calitatea surselor. Nu citesc mai puțin în general, ci mai puțină literatură. Da, e foarte greu să le captăm atenția și interesul. Doar atunci când vor face front comun Ministerul Educației, Ministerul Culturii și, nu în ultimul rând, Ministerul Economiei, editurile, ONG-urile, carul se va urni cu adevărat din loc. Avem nevoie de proiecte ample pe termen lung la nivel de țară.

Laura Máté:Cum arată planurile de viitor ale editurii pentru această colecție? Ce noi volume îi așteaptă pe cititori?

Diana Iepure: La Târgul de Carte Gaudeamus 2024vor fi lansate două cărți noi, Libelula de Doina Gecse-Borgovan și Big In Japan de Cosmin Leucuța. Ambele au în centrul acțiunii adolescenți care își iau viața în piept, înfruntând probleme familiale și școlare, îndrăgostindu-se, având îndoieli și încercând să găsească o ieșire din impas, suferind și bucurându-se de micile lor victorii.

Iar în prima parte a anului 2025 îi vom publica pe Mugur Grosu și George Ciucă, cărțile reprezentând debutul lor în proză.

Sper că această colecție va avea o viață lungă și fericită pentru că, sunt sigură, tinerii vor căuta și de cele mai multe ori chiar vor găsi în cărțile scriitorilor români răspunsuri la întrebările care îi frământă.

Laura Máté: Din experiența acumulată până acum, ne puteți spune care considerați că sunt factorii ce contribuie la succesul unui volum? Cât de mult cântărește popularitatea unui autor, ecranizarea unui roman, trendurile literare din social media?

Diana Iepure: Toate aspectele enumerate de dumneavoastră își au rolul lor atunci când vorbim de succesul unui volum. Unele cântăresc mai greu decât altele, dar toate contează. Dacă e să vorbim despre popularitatea unui autor român, deseori vorbim de popularitatea în lumea literară, de recunoașterea în cercurile de critici literari, vorbim de unul sau de câteva premii literare prestigioase, credibile. Dar nu sunt de neglijat nici trendurile literare din social media. Dacă e să vorbim de traduceri, desigur că notorietatea autorului contează enorm, cum contează și premiile câștigate. Ecranizările trag și ele greu la cântar.

Laura Máté: Care ați spune că sunt principalele provocări cu care se confruntă o editură pe piața de carte din România?

Diana Iepure: Parcursul Editurii Paralela 45 ilustrează evoluția pieței de carte din România, la care a avut o contribuție importantă. Conform cifrei de afaceri, Editura Paralela 45 este, actualmente, a cincea cea mai mare editură din România și, în cele trei decenii de la fondare, s-a confruntat, alături de ceilalți actori din industrie, de aceleași provocări macro, dacă este să ne referim la crizele economice, la pandemie, la creșterea prețului la materiile prime, mai ales la hârtie și așa mai departe. Întotdeauna echipa editurii a prioritizat accesibilitatea, ne-am străduit să păstrăm prețurile cărților la un nivel decent.

Cea mai mare provocare e numărul mic de cititori, de aceea, pe lângă proiectele editoriale, o editură își asumă și misiunea de a-și crește cititorii. Cel puțin noi asta facem la Editura Paralela 45, mottoul nostru fiind grăitor, „O editură pentru generații”. Până de curând, publicul ne recunoștea după culegeri din domeniul educațional, dar să nu uităm că Editura Paralela 45 s-a lansat publicând literatură română contemporană și traduceri din literatura mondială. Așadar, altă provocare este să continuăm publicarea și promovarea literaturii române contemporane, într-o țară în care majoritatea populației nu a citit nicio carte în ultimul an.

Laura Máté: Ne puteți împărtăși câteva dintre obiceiurile dumneavoastră de cititor? Ce genuri literare citiți? Care sunt autorii dumneavoastră preferați? Aveți o carte preferată la care obișnuiți să reveniți?

Diana Iepure: Când eram mică, îmi plăcea să citesc în timp ce țineam în gură bomboane străvezii cu gust de mentă sau de pară. Aceste două plăceri cumulate erau maximumul extazului la care puteam să ajung la cei 8-9-10 ani ai mei. Când am mai crescut un pic, citeam noaptea, la lumina unei lămpi de masă. Am găsit cu câțiva ani în urmă o lampă exact ca a mea într-o poză cu Tarkovski. Citise și el la lumina unei asemenea lămpi, doar că eu țineam mereu ochiul stâng închis. Așa mă obișnuisem. Îmi place să fac însemnări pe cărți, să-mi scriu gândurile în josul paginii. Să pun semnul exclamării sau semnul întrebării sau să-mi notez vreun gând care mi-a venit în timp ce citeam. Nu mi-a părut rău, decât rareori, să-mi las amprenta pe o carte. Dacă ea face acum parte din mine, de ce să nu fac și eu parte din ea?

Altfel, mă străduiesc să fiu la curent cu noutățile editoriale. Urmăresc site-urile editurilor, presa culturală, trag cu ochiul ce mai postează scriitorii pe rețelele sociale. Din când în când, ascult emisiuni și podcasturi culturale. Îmi selectez așa cărțile pe care vreau să le citesc. Librăriile îmi oferă și ele un spațiu în care-mi pot alege lecturile. Nu am genuri preferate și cred că nici scriitori preferați. Citesc cu aceeași plăcere beletristică, cărți de istorie, de călătorie, biografii, teorie și critică literară. Dacă sunt bine scrise, sunt toate la fel de captivante. Citesc fără program, dar când o carte reușește să mă prindă, cum m-a prins Simon de Narine Abgarian, pot să citesc și până la 4 dimineața. Într-o vreme, când oboseam sau eram indispusă, mă întorceam la cărțile mele din copilărie, citeam frânturi din ele și frânturile alea mă făceau bine. Citeam din prozele scurte ale lui O. Henry, care mă transbordau în anii mei fără de griji, când abia așteptam să mă amuz în timpul lecturii sau să ajung la deznodământul neașteptat al unei povestiri. Acasă am o selecție din Cehov. Se numește Despre dragoste. La ea revin, ocazional, și azi.

Laura Máté: Dacă ar fi să recomandați doar trei titluri apărute la Paralela 45, care ar fi acestea? Iar din afara portofoliului editurii, ce cărți ați recomanda?

Diana Iepure: Aș recomanda cea mai recentă traducere în română din Andrei Kurkov, Samson și Nadejda, un roman polițist a cărui acțiune se desfășoară în Kievul anului 1919, în perioada de haos, schimbări de putere și violență. Volumul a fost nominalizat pe lista lungă a prestigiosului Booker Prize 2024. Alte recomandări sunt „Retroversiuni: Blocaje. Antologie de proză scrisă de femei”, coordonată de Cristina Ispas& Victor Cobuz, pentru o perspectivă a complexității stilurilor și tematicilor în proza românească feminină de azi, și Să trăiești cu o presiune constantă, cartea de debut a Alinei Pietrăreanu din colecția Prima dragoste, unul dintre cele mai strălucite debuturi din ultimii ani, captivant și foarte bine structurat. Alina merită, cred în continuare, un loc printre cei mai buni debutanți ai ultimului deceniu.

Și în afara portofoliului editurii sunt multe cărți pe care le-aș putea recomanda. De exemplu, Cum să-ți iubești fiica de Hila Blum, tradusă din ebraică de Monica Pruteanu, o carte din colecția Anansi/Pandora M. E despre înstrăinare și despre relația dintre mamă și fiică, o temă care mă preocupă de ceva vreme. Aș mai recomanda Porțile Europei. O istorie a Ucrainei de Serhii Plokhy, tot de la Trei, pentru cei care doresc să înțeleagă mai bine rolul istoric al acestei țări năpăstuite. Aș recomanda și cărți de poezie: Medusa, cartea Ritei Chirian, apărută la Casa de Editură Max Blecher, și Doamne a lui Dumitru Crudu, apărută la Editura Prut, Stat captiv, mod de folosire: Republica Moldova de Vitalie Ciobanu și Times New. Roman 12/18 de Emilian Galaicu-Păun, Donatello, asasinul lui Putin, proză scurtă de Iulian Fruntașu, apărută la Editura Arc, dar și Regele din Bissap, romanul Danielei Ulieriu, pe care o citesc în dimineața asta.

Interviu realizat de Laura Mate pentru libris.ro. Articol apărut în Gazeta Libris, numărul 37, decembrie 2024. Gazeta Libris se distribuie gratuit în coletele Libris.

„Mereu am iubit cărțile și a avea un job care să mă aducă atât de aproape de ele precum sunt acum, părea până nu demult un vis. Fac parte din echipa de marketing a libris.ro și sunt în continuă căutare de răspunsuri și de povești bune.Când sunt întrebată ce înseamnă o carte bună, îmi vin în minte cuvintele lui Salinger. Acesta spunea că-l impresionează dacă, după ce termină o carte, simte c-ar vrea ca autorul să fie un prieten bun pe care să-l poată suna. Rezonez cu această definiție. Ce n-aș fi dat ca în liceu să-l fi putut suna chiar pe Salinger, s-o am în agendă pe Meg Jay, iar în anii de facultate să fi ieșit la cafea cu Elizabeth Strout.
Articolele și interviurile pe care le semnez se nasc din curiozitate, dragoste de carte, entuziasm pentru idei noi, respect și admirație pentru figuri reprezentative din lumea literară.” – Laura Mate

Dacă simți că sunteți cititori pereche, vezi și alte articole de același blogger aici.