noaptea a trecut ca un buldozer lăsând în urmă resturi
de vise strivite
și multe, multe așteptări inutile.
așteptările mele au fost oare prea mari?
frustrările mele au ținut capetele de afiș ale zilelor
negre?
nu știu. și nici nu cred că interesează pe
cineva
știu doar că mi-am dorit mai mult dar nu am reușit să
lupt pentru toate acestea
sau poate că lupta mea se duce în alt plan.
slăbiciunea, nonviolența, iubirea pentru
aproapele,
toate acestea la un loc m-au adus în acest punct în care
mă aflu acum.
și cât mi-aș fi dorit să
zbor.nu.
nu zborul cotidian către o altă zi, ci zborul
definitiv
zborul către alte imensități, către alte cuvinte,
nedeslușite.
vor trece alte vieți, se vor așterne alte
tăceri
și poate, cândva, cineva, se va ridica din noapte
întrebându-se
unde sunt toate cuvintele promise?
