Am în sânge ceva dintr-o rudă tătară, cândva în negurile acelei perioade de colonizare a Dobrogei cu români, proces dus la cele mai înalte culmi ale omogenizării în perioada comunistă, când celelalte grupuri etnice de-aici ajung, față de cele din Transilvania, minorități tratate cu un mai vădit dispreț.
Îmi vine uneori, ca să-i trigăruiesc pe ultranaționaliștii din jurul meu și să-i intrig pe străini, să mă descriu nu ca român, ci ca dobrogean, cu tot sentimentul de inadecvare ce derivă din faptul că nu am văzut o foarte mare parte din Dobrogea și sunt multe lucruri pe care nu le cunosc despre istoria sa.
Uite, îmi place limba turcă (pentru mine ca lingvist, e o limbă mai demnă de apreciat ca multe alte li