În epoca pe care o traversăm pare tot mai greu, odată ce ne-am asumat un statut public (și cât de ușor se întâmplă asta, grație rețelelor sociale), să mai reușim să delimităm imaginea noastră personală, de produsele sau performanțele pe care le realizăm. Biografiile noastre expuse ca într-un muzeu virtual au devenit, parțial măcar, rezultatul unor eforturi de cosmetizare și de ficționalizare activă. Provocarea care rămâne deschisă în secolul digital este cea a ajustării identității, în acord cu expectațiile și sensibilitățile unui public volatil și pretențios. În acest context, dens polarizat, politizat, ideologizat, în care orice cuvânt, orice ținută, orice referință, orice comentariu contribuie la crearea unei imagini, creatorii de conținut, fie mai modești sau mai sofisticați (înțelegând prin asta mai ales artiștii și scriitorii) au posibilități tot mai înguste de a-și delimita viața personală de destinul operelor lor.�...