când te trezeşti mort tu nu realizezi pe moment ce-i cu
tine
apoi vezi frigul care muşcă, retezând din trupul căldurii,
bucată cu bucată
şi abia apoi vezi că nimic nu mai e cum ştiai
mâinile-au pierdut contactul cu pielea şi sunt doar două
lucruri incomode
acum nu mai poţi strânge şi nu mai poţi mângâia,
iar de apărat chiar nu mai ai nevoie
picioarele nu te mai ascultă şi chiar dacă ar mai face-o
nu poţi merge pe aer cum au mers cuvioşii pe ape
şi chiar dacă ai mai merge, unde să te duci?
te gândeşti apoi că dacă tot s-a schimbat lumea poţi să te
schimbi şi tu după ea
dar lumea nu poartă dorul tău, şi nici nu te întreabă dacă mai
poţi
şi-atunci te rezemi cu sufletu-n soare şi rabzi că doar
eternitatea îţi mai rămâne
