Omul cu emotia aici. Nu le am eu cu rezolutiile si 2021 nu merita nici macar 5 minute de introspectie. Ce sa ii spun? Ha? Ca m-a calcat in picioare? Ca mi-a aratat ca suntem vulnerabili cu totii? Ca daca nu au nevoie de tine oamenii te uita? Ca daca nu rezonezi cu ideile lor oamenii se debaraseaza de tine? Ca invidia e al doilea nostru nume pe Pamant?

Anul a trecut. Indiferent de cum l-am trait eu sau voi. S-a dus. Am incercat sa il simt, sa il traiesc constient, sa nu ma las distrusa emotional de tot raul pe care mi l-a oferit. Si stiti de ce? Pentru ca la naiba, stiu ca mereu poate si mai si. Dati-o incolo de pandemie, mie intre timp mi-au crescut copiii si am imbatranit pe dinauntru cat in alti 10 ani. Andrei nu mai e un copil de clasa a IV-a, mai are putin si incepe a VII-a. Vladut nu a mai fost NICIODATA la gradinita din 11.03. 2020. Am pierdut toate serbarile lor pe care le-ar mai fi putut avea. N-am stiut atunci, in 2019 ca e ultima buluceala cu parintii in sala de cl...