sa nu-mi spui dimensiunile patului lui Procust
lasa-ma sa-mi tihneasca somnul
indiferent care sint limitele acceptate
sau impuse
dintr-un trecut oarecare plin de masti pagane
imi zambeste o viata simpla, era frumoasa
si viata chiar era viata
dar cate amintiri mai sunt intelese si acceptate
visele nu au ceas desteptator si nici program
ele vin cand vor, unde vor si cate vor
visele nu au oprelisti
dar nici darnice din cale afara nu sunt
sunt oameni, care lupta pentru o farama de libertate
care isi ascund independenta in spatele unor pagini
si se bucura cand norul saruta firul de iarba
lasandu-si ofranda zorilor senine
