Imi tot trece de cateva zile pe sub nas un articol . Si apoi si o petitie. In general nu plec dupa fenta, nu scriu pentru senzational. Dar asta e o fenta personala si apasa niste butoane. Si poate tocmai de aceea am respirat adanc si am trecut mai departe. Pentru ca butoanele personale sunt personale. Pentru ca desi pare ca lumea stie totul despre oricine, ati inteles sper ca totii ca social media e o saorma cu de toate in care vezi numai ce vrei sa vezi pentru ca atata ti se arata. Si atunci de ce sa bagi batul pe sub gard si sa scobesti in ceva ce nu e cazul sa scobesti? …Pentru ca da, poate altora NU li se va mai intampla. Pentru ca poate altii nu vor simti dezgustul. Ca poate altii vor avea mai multa empatie si mai mult discernamant atunci cand le trece vreun gand prin cap. Pentru ca poate parea ceva neimportant si uneori si subconstientul iti spune sa “let it go”, dar nu e. Pentru ca a trecut demult si pentru ca n-ar trebui sa conteze. Dar conteaza.

Deci cum suna stirea? “Examenul de testare a virginitatii, o realitate in Romania. ONG-urile pentru drepturile femeilor lanseaza campania #DeNetestat.”

…………

Cine ar face asa ceva si de ce? In 2019 se pare ca au existat 1000 de astfel de examinari, realizate in unitatile de medicina legala din Romania (cine stie cate or fi in cabinetele ginecologilor?) In prezent ar exista doua astfel de situatii: examene realizate in cadrul unei anchete penale si EXAMENE REALIZATE LA CERERE DE CATRE PARINTI, mai frecvent de tati ( disclaimer: asta nu inseamna ca DOAR de tati). Stirea completa o gasiti si aici. Dincolo de faptul ca e un abuz, mai ales la adresa unei adolescente sau tinere, neexperimentate, care are putine resorturi pentru a merge mai departe dupa o asemenea situatie, este si un act medical NECONCLUDENT, avand o precizie de sub 10% (zecelasuta!!!!). Aham. Carevasazica e si cam degeaba.

Dincolo de partea legala si de anchetele penale, ce fac parintii cu o informatie de acest gen? Ce castiga? Ce plus valoare are un himen in plus? Sau in minus. Ce plus valoare are o asemenea experienta si un raspuns pe care ei il spera? Cu ce schimba asta datele povestii de familie? Cu ce ii ajuta concret? De ce e nevoie de asa ceva? Unde duce totul?

Ca ce pierd le pot povesti eu. Pierd respect. Incredere. Prietenie. Pierd ceva ce nu exista in cuvinte si nu poate fi cuantificat de fapt in vorbe. Pierd un ceva pentru totdeauna, oricat de multa oertare, ingaduinta sau intelegere ar putea exista ulterior. Pentru ca dincolo de scaunul ginecologic nu e un strain, ci e propriul copil. Si se amesteca in cap si suflet iubirea de parinti cu dezgustul de situatie. Si daca aveti impresia ca e genul de abuz “de la tara” si al oamenilor cu putina educatie, cred ca realitatea ne-ar izbi. E genul de abuz care se petrece tacit si pe care nu-l putem opri prin educatie. Nu e un fenomen de masa, dar e o realitate. E o realitate care se repeta, inconstant, ici si colo, ca un fel de vomica otravitoare si veninoasa care mai ucide cate un trandafir intr-o gradina. Si poate scapa gradina urmatoare, dar intr-o alta gradina sigur mai ucide unul. Si tot asa. Rar, in liniste, sa nu afle nimeni. Si apoi sa ne prefacem ca nimic nu s-a intamplat.

E genul de viol emotional cu care traiesti pana dincolo de tine si nu uiti oricate decenii treci, oricati copii ai fi nascut si la oricate controale ginecologice ai mai fi fost. Care cu adevarat trebuie sa nu se mai intample. Punct. #DeNetestat