culegeam lumina din ochivenise vremea recolteimereu era toamnă și primăvarădeodatăsemănam culegândcu mâna lui mâine prietenul nostru din copilărieviitorul

ne-am văzut ultima dată pe când eram țânci și sugeam direct de la țâțăidealuri mai verzi decât iarba de borangic a nestatornicului timp de acum

abia de ne-am recunoscutcând am întins deodatăși instantaneu mânasă culegem din ochiul celuilaltlumina