stăm uneori la ferestrele tale închise
și pe dinafară și pe dinăuntru
nu-s de vânzare nu-s scoase
la licitație și încă
nu li s-a rupt eticheta
de ore libere
ca niște cuiburi de odihnă
pe ramurile timpului
oaze de apă la umbră
în deșertul mișcător al clipitei

își freci sufletul de sufletul meu la răstimpuri
ne frecăm sufletele unul de altul
ca o pisică; ca două pisici care
în loc de picioare oprite din mers
se preferă una pe cealaltă

se-aude câteodată spargerea geamurilor
copii ce aleargă prin noi jucându-se
ecou al libertății spartă-n cuvinte ce
nu se teme să se exprime nici
să ciobească transparența jocului

de la fereastra mea lumea se vede conic
din ce în ce mai mare și mai aproape
de aerul respirabil pe care
ți-l însușești cu lenevire aidoma
mișcărilor pisicii chiar dacă
aproape ritmic se sună de
intrare și de ieșire