Cum spuneam, în urma cu o saptamîna, l-am lasat afara. Era atît de curios, atît de agitat si nervos, bucuros, fricos... toate deodata. Cocktail de sentimente! Sam, nu mai stia în care floare sa-si bage nasucul, voia sa miroase fiecare firicel de iarba, fiecare buruiana, fiecare coltisor verde. Voia sa inhaleze gradina! Era el plin de emotii, dar nici noi nu eram mai prejos. Fiind foarte copilaros, jucaus si zburdalnic, cînd a început s-o ia la sanatoasa si prin gradinile vecinilor, ne era frica sa nu fuga prea departe si sa uite drumul spre casa. L-am mai prins noi si l-am adus din nou în casa, dar dupa ce a gustat libertatea, parca înnebunise! Tragea cu ghearele de clapa blocata, se împingea cu capul, mieuna, ne certa... voia afara!

Desi Felix si Mike, au fost mai tineri decît Sam, cînd i-am adus la noi, erau mai "maturi", pareau mai stapîni pe sine... Sam, are doar fluturi în cap! Toate actiunile sale sînt total necontrolate, necalculate. Daca vîneaza o musca, tîntar, etc, nu mai vede decît insecta respectiva. Sare în perete, se loveste, cade... nu-i pasa. Important este sa prinda inamicul. Periculos pentru el.

Afara, dupa ce a mirosit si vecinatatea, s-a decis sa nu mai plece prea departe, asa ca sta doar prin gradina noastra, observînd ca prin alte gradini sînt "necunoscuti" de care îi este frica. Ma bucur ca e fricos! Cum trece cineva pe lînga portita noastra, se ascunde. Noroc ca la noi e linste, doar un drumulet de padurice, pe care trece cînd si cînd cîte un biciclist, o mamica cu caruciorul... si cam atît. În rest, veverite, pasarele si padurice... verde cît vezi cu ochii.