negre raze de soare rup ca pe-o hârtie lumina ah, și scrisesem pe ea planuri nemăsurate planuride-o viață 

luna cu lumina ei rece s-a spart iar cioburile individuale ale zilelor mă rănesc pe rând azi îmi număr a 27-a rană din care îmi împletesc firul ce se-ngroașă cu viață al funiei

funia se îngroașă ca o glumă de care nu mă prind abur al unei glume de care nu râd ce-și pare a râde de mine

când eram mic îmi era fricăde întuneric și-mi pare că devin din ce în ce mai mic umbră mai mică înghițită de o umbră mai mare sub îmbrățișarea luminilor negre 

se-aud hârtiile mele rupte una de a