Alex Schulman este un autor suedez cu o carieră de notorietate în zona jurnalismului și a televiziunii, fiind un blogger și producător TV de succes. Afinitățile sale scriitoricești nu ocolesc însă ficțiunea și s-au concretizat deja în apariția unui bestseller tradus în peste 30 de țări, inclusiv în România, sub sigla Editurii Humanitas. „Supraviețuitorii” este un roman arborescent care merge spre rădăcinile biografice ale protagoniștilor, un roman în care copilăria și evenimentele fondatoare deopotrivă frumoase și înfricoșătoare ale acestei perioade par să joace un rol important și să își trimită ecoul în peisajul existenței mature.

Abordând o tehnică similară a împletirii trecutului cu prezentul, a explorării disfuncționalităților familiale, a legăturilor inevitabile între rănile copilăriei și dezechilibrul neconsolat al vieții adulte, Alex Schulman propune o poveste de familie cu impact, în noul roman tradus la Editura Humanitas, în colecția Raftul Denisei.

„Gara Malma” surprinde, chiar prin titlu, punctul de convergență al firelor narative. Schulman glisează pe trei traiectorii temporale, pe trei generații diferite, folosind însă același spațiu: trenul care ajunge în Malma. În acest tren se află, la distanță de ani de zile, fetița Harriet și tatăl acesteia, Harriet ajunsă femeie adultă și soțul ei Oskar și, mai târziu, Yana, fiica cuplului menționat anterior care, la vârsta maturității are de rezolvat o enigmă de familie.

Motivul călătoriei și mai ales a călătoriei cu trenul nu este probabil ales întâmplător, câtă vreme acesta creează efecte interesante: pe deoparte leagă, la ani distanță trei puncte de cotitură în evoluția personajelor, pe care le cuprinde sub aceeași umbrelă, într-un soi de intimitate invizibilă. Pe de altă parte, deplasarea feroviară montează un element de tensiune, oglindit întors în evoluția psihologică a personajelor. Și asta pentru că ele parcurg o dublă călătorie, cu viteze și naturi diferite: în vreme ce destinația obiectivă e clară, anume gara Malma, personajele despărțite de decenii unele de celelalte traversează interior un drum cu o destinație incertă, dar care se va dovedi cât se poate de marcant. Așadar, elementul obiectiv final al gării, evocat și în titlul romanului condensează, ca un cronometru, un tempo exact pentru dezvăluirea deznodământului subiectiv din povestea fiecărui personaj. Acesta este poate unul dintre cele mai de efect elemente ale construcției.

Firele narative alternează, dezvăluind fragmentar povestea personajelor. Liantul pare să fie Harriet, singurul personaj surprins atât la vârsta copilăriei cât și la maturitate. În perioada copilăriei, Harriet și sora ei Amelia asistă la destrămarea mariajului părinților lor, auzind și o conversație în care aceștia își exprimă opiniile legate de separare și de custodia copiilor. O rană de respingere profundă se deschide în acel moment, în care Harriet află că niciunul dintre părinți nu și-ar dori să o păstreze, amândoi preferând-o pe Amelia. Ulterior, Harriet rămâne totuși alături de tatăl ei, cu care călătorește în trenul de Malma. Relația cu tatăl rămâne una ambivalentă, cei doi păstrând o dimensiune mai degrabă deconectată. Întâlnirea cu sora sa, după despărțirea părinților, va da naștere unui incident violent care va rămâne în penumbră până la finalul romanului și care va amplifica ruptura familiei.

Mai târziu, Harriet se căsătorește cu Oskar, purtându-și în căsnicie rănile trecutului. Un personaj care pare atât de viu, capabil să trăiască intens clipele și să fie, în egală măsură, absent (așa cum remarca chiar Oskar), Harriet pare o femeie mereu pregătită să plece, mereu cu privirea în altă parte, ca și când și-ar fi pierdut de fapt încrederea în semeni, ca și când ar fi mereu în căutarea a ceva de negăsit. Pe de altă parte Oskar pare mai degrabă un individ anxios, retras emoțional, cu o teamă pervazivă de abandon. Venirea pe lume a fiicei lor, Yana, pare inițial să sudeze căsnicia, neutralizând parțial temerile lui Oskar și deschizând un nou orizont pentru Harriet.

Așa cum dezvăluie al doilea fir narativ al romanului care îi surprinde pe Oskar și pe Harriet într-un moment important al naufragiului căsniciei lor, traumele personajelor, deghizate în comportamentele adulte prezente vor da însă lovituri decisive poveștii de familie. Despărțirea lui Oskar de Harriet o pune pe Yana într-o poziție simetrică cu cea a mamei. Fiica lor pare să repete, cel puțin formal, parcursul de destin al lui Harriet: și ea rămâne cu tatăl ei la o vârstă similară cu cea a lui Harriet din momentul despărțirii părinților acesteia.

Ce caută Yana, în al treilea fir narativ al poveștii? De ce se află în trenul de Malma? Ce se va întâmpla cu Harriet și ce secret a rănit-o în copilărie, afectându-i atât relația cu sora cât și cu părinții ei? Vă rămâne să descoperiți.

Cu toate că nu își conturează egal personajele și lasă loc de speculație în ceea ce privește parcursul Yanei și al lui Oskar, Alex Schulman reușește și în acest roman să evoce o perspectivă cuprinzătoare asupra felului în care traumele se împletesc pe decenii și marchează generații la rând. Chiar dacă atmosfera întregului roman e mai degrabă tragică, personajele fiind pe undeva prizoniere ale marcajelor traumatice, povestea lui Schulman te invită să meditezi pe marginea complexității relaționale a familiilor contemporane, amprentate de acele crăpături invizibile emoționale create în copilărie.

Articol realizat de Sever Gulea pentru libris.ro.

„Am studiat filosofia, medicina, am fost librar, în prezent sunt medic psihiatru. Celebrez în fiecare zi faptul că suntem oameni născocitori (homo fictus).
Trăiesc înconjurat de povești, fie că deschid cărți, fie că ascult (cu plăcere) oameni, fie că mă povestesc pe mine însumi. Gândesc adesea în povești, visez în povești.
Pentru mine lectura e pur și simplu o prelungire firească a existenței, o formă de a reactualiza esența experienței umane etern narativă.”

Dacă simți că sunteți cititori pereche, vezi și alte articole de același blogger aici.