Gáspár György, psiholog clinician și psihoterapeut relațional acreditat de Colegiul Psihologilor din România, cu o experiență de peste 16 ani, este expert național și formator de opinie în sănătate relațională.

Președinte și membru fondator al Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie, coordonator al programului de formare în psihoterapia familiei, președinte și membru fondator al Academiei Imago România, Gáspár György este și coordonator științific în cadrul Editurii Pagina de Psihologie.

Este autorul a patru volume care s-au bucurat de mare succes în rândul cititorilor: Copilul invizibil, un volum ce oferă o perspectiva inedită asupra conceptului de parenting, arătând că nu doar copilul e important; Revoluția iubirii. O altfel de poveste despre atașament și relații, o carte despre relații înțelepte și profunde, relații cu sens; Mindfulness Urban. Exerciții de curaj, compasiune și conectare, un ghid – personal și practic în același timp – pentru a ne îmbrățișa temerile, îngrijorările și durerea, pentru a ajunge la Sinele nostru real; Suflete de sticlă.Traumele celor rătăciți în trecut, un volum în care, precum ne spune autorul, „psihologia științifică și narațiunea se iau de mână, pentru a descoperi o parte din sensul vieții”.

Gáspár György este, alături de Bogdan Nicolai, co-autor al cărții #Love is fun, o lectură savuroasă despre labirintul emoțional al relațiilor moderne de cuplu, în care știința se îmbina cu umorul.

LIBRIS: Într-o lume în care egocentrismul pare să fie o consecință a mediului în care trăim, fiind favorizat și potențat de social media, culturi organizaționale etc., cum putem să cultivăm iubirea de sine într-un mod sănătos, fără a sfârși prin a ne alimenta ego-ul?

GÁSPÁR GYÖRGY: În viziunea mea de psiholog, adevărata valoare a iubirii și a prețuirii de sine se manifestă, îndeosebi, atunci când ne confruntăm cu perioade dificile și complicate de viață. Acestea sunt momentele în care este cel mai important să dăm dovadă de iubire și grijă față de noi înșine. Să ne oprim pentru câteva secunde și să ne deschidem față de momentul prezent, să ne acceptăm cu bunătate toate emoțiile și zbuciumul interior, să realizăm că nimeni nu este și nici nu trebuie să fie perfect și să ne întrebăm ce putem face pentru a alina starea de suferință. La această ultimă întrebare este important să fim cu adevărat atenți, pentru că adesea folosim false strategii de alinare a suferinței. Mai exact, facem ceea ce ne spune mintea, nu ceea ce își doresc sufletul și corpul. Aici riscăm să confundăm gesturile reale de grijă cu manevrele care doar astupă suferința: agresivitatea, indiferența, critica, respingerea, consumul de droguri sau substanțe, refugiere în singurătate, alimentație sau social media. Aceste false strategii ne aruncă în brațele egoismului malign. Pe când cultivarea recunoștinței, alegerea de a vorbi mai mult despre emoțiile noastre, disponibilitatea de a cere ajutor, curajul de a pune limite, îndrăzneala de-a fi vulnerabili și de a face schimbări sunt strategii care ne apropie de sinele nostru real și de oamenii alături de care împărțim această chirie comună numită viața pe Pământ.

LIBRIS: Adolescența, acest cocktail emoțional ce vine cu o sumedenie de provocări pentru părinți, care parcă dintr-odată nu-și mai recunosc copilul. Cum pot părinții să se pregătească pentru această perioadă și cum ar fi recomandat să îi explice copilului adolescent ce este dragostea, astfel încât acesta să poată naviga cât mai lin prin labirintul emoțiilor și sentimentelor noi pe care le experimentează?

GÁSPÁR GYÖRGY: Experiența de psihoterapeut relațional îmi arată că adolescența copiilor este într-un milion de moduri corelată cu adolescența părinților. Adolescența copiilor este perioada în care „treburile neîncheiate” ale părintelui, din vremea propriei adolescențe, ies la suprafață și atrag după sine o amplă oportunitate de creștere și de transformare. Am putea spune și că, în copiii noștri, proiectăm ceea ce ne este teamă să acceptăm în noi: o multitudine de emoții, îngrijorări, traume. Iar asta face ca relația dintre părinte și adolescent să fie bruiată, lezată și uneori întreruptă.

Consider că o bună pregătire implică un proces de împrietenire cu noi înșine și de acceptare a propriei istorii de viață. Studiile de specialitate, precum sunt cele întreprinse de dr. Daniel Siegel(autorul cărților Inteligența parentalăși Mintea), ne spun că un părinte iubitor este un adult care se cunoaște, înțelege și acceptă pe sine. Este greu să dai din ceea ce n-ai. În cartea mea Copilul invizibil punctez faptul că nu le putem face loc copiilor în viața noastră până când nu învățăm să ne acceptăm necondiționat trăirile și nu facem pace cu trecutul nostru. Asta face ca parentingul, indiferent de vârsta copilului, să fie, înainte de toate, despre părinte și abia apoi despre copil. În viziunea mea asupra vieții, ființa umană se dezvoltă în relații. Legăturile interpersonale sunt portalul care ne transportă spre un loc mai bun sau unul mai puțin bun.

Revenind la a doua parte a întrebării, psihologia relațiilor ne arată că este mai important ceea ce face părintele, decât ceea ce spune acesta, atunci când vine vorba despre educația copilului. Tot în Copilul invizibil punctez faptul că ar fi minunat dacă am putea fi noi adulții care ne-am dori să devină copiii din viața noastră. Ceea ce înseamnă că putem modela comportamentele de grijă față de sine și de iubire ale copiilor, dacă îi expunem la exemplul nostru personal. Fără să-i obligăm sau forțăm să facă ceea ce noi ne simțim incapabili să facem. Atunci când începem să practicăm adevărata iubire de sine, realizăm că noi toți suntem interconectați, dar fiecare dintre noi este unic și diferit. Și tot în relația cu noi, părinții, vor învăța și ce înseamnă dragostea pe care o merită și la care se pot aștepta din partea celor din jur. Esther Perel are acest citat absolut minunat – „Spune-mi cum ai fost iubit și-ți voi spune cum iubești”.

LIBRIS: Căsniciile nu mai par să fie ce au fost odată. După euforia specifică primilor ani de relație, entuziasmul caracteristic pregătirilor pentru nuntă, multe căsnicii intră într-un declin ce culminează cu divorțul. Potrivit ultimelor studii realizate, România are cea mai scurtă durată a relației de cuplu din Europa, căsniciile care se finalizează cu divorț având o durată medie de 8-9 ani.

Care credeți că este explicația acestor date statistice? Este probabil ca în viitorul apropiat să devină căsătoria o simplă tradiție învechită?

GÁSPÁR GYÖRGY: Este important să recunoaștem că nu-i ușor să relaționăm într-o lume atât de rănită și de traumatizată pe cât este cea în care trăim. Trauma este colectivă și fiecare dintre noi deține propriile strategii de supraviețuire. Există persoane care din cauza traumelor evită relaționarea intimă, așa cum sunt și persoane care trăiesc cu credința că mariajul este despre a găsi perechea perfectă. Statisticile, precum cele amintite de dvs., ne arată că românii sunt într-un proces de căutare, nu știm însă cât de benefice sunt strategiile pe care le folosesc. Revenind la experiența mea din cabinet, viața și activitatea clinică mi-au arătat că nivelul nostru de inteligență relațională este extrem de scăzut, că nu cunoaștem și din această cauză nici nu înțelegem sensul adevărat al unei relații de cuplu sau al unui mariaj. Oamenii își imaginează că a relaționa înseamnă să fii acceptat necondiționat, tolerat cu toate limitările și mofturile tale. Dar aceasta este, din nou, paradigma individuală, în care ne imaginăm să suntem buricul Pământului, și acționăm lăsându-ne controlați din copilul interior. Paradigma relațională, în care aleg să cred și prin care mă orientez în lume, ne spune că relațiile sunt despre încredere, angajament, comunicare, apropiere, gestionarea conflictelor, despre a contribui la visurile celuilalt și a descoperi sensul nostru comun. Pe scurt, pentru un mariaj fericit și de durată este nevoie să poziționăm nevoile relației mai presus de nevoile personale. Iar atunci când relația va deveni un spațiu sigur și noi vom avea acces la tot ceea ce-și dorește sufletul nostru. Perspectiva, după cum se vede, este ușor diferită. Mintea noastră are nevoie de timp și de informații constante pentru înțelege și, mai ales, pentru a se flexibiliza atât de mult încât să admită că de calitatea relațiilor noastre depind calitatea și durata vieții noastre.

Cu ocazia lunii iubirii, am adresat aceleași întrebări altor 3 psihologi și scriitori de renume. Găsești pe blogul Libris și interviurile acordate de Laura Pănăzan, Domnica Petrovai, Petronela Rotar.

Articol apărut în Gazeta Libris, numărul 3, februarie 2021. Gazeta Libris se distribuie gratuit în coletele Libris.

Interviu realizat de Sever Gulea pentru libris.ro.

„Am studiat filosofia, medicina, am fost librar, în prezent sunt medic psihiatru. Celebrez în fiecare zi faptul că suntem oameni născocitori (homo fictus).
Trăiesc înconjurat de povești, fie că deschid cărți, fie că ascult (cu plăcere) oameni, fie că mă povestesc pe mine însumi. Gândesc adesea în povești, visez în povești.
Pentru mine lectura e pur și simplu o prelungire firească a existenței, o formă de a reactualiza esența experienței umane etern narativă.” – Sever Gulea