ca să ajungi în ţara minunilor trebuie să cazi mai întâi în
hău
sau măcar o vântoasă să te ia pe sus ca pe-o frunză
galbenă
dar pentru mine, nici raiul şi nici iadul nu şi-au plătit taxa
de gps
man, aşteptam să vină toamna ca să te mai văd la faţa
cuvântului
să mă bucur de rime închipuite şi de vise în care îngerii urcă
şi coboară
scara lui Iacov cu zilele rămase până la marea judecată
eu ce fac? mai nimic... încerc de fiecare dată să ridic un
castel din cărţi de joc
dar pasienţele rămase-n aşteptare bat din picior şi
ameninţă
că mă lasă baltă atunci când nu mă regăsesc în nici un
horoscop
mă gândesc să plec, dar nu am primit confirmarea
biletului
şi cred că nici lista nu e definitivată altfel mi-ar fi
comunicat cineva ceva
gen „numărătoarea inversă a început” puneţi-vă centurile de
siguranţă
şi... moarte uşoară
