Pare greu de crezut, dar un detectiv adevărat este mult mai mult decât Sherlock Holmes sau Hercule Poirot. Sau mă rog vremurile s-au schimbat atât de mult încât nu mai ai timp de căutări şi deducţii ci numai de acţiune, demascare şi capturare. Dar sunt şi situaţii hazlii când pentru a ieşi din încurcătură trebuie să apelezi la tot felul de trucuri şi subterfugii.

Într-o zi pe când mă plimbam cu Alice prin pădure ca să căutăm trufe şi alte bunătăţi am păţit o nepăţită. Soarele se juca de-a ascunsa cu noi luminând ici şi colo şi ascuzând printre umbre porţiuni de potecă. La un moment dat lângă o buturugă imensă erau o mulţime de mănătărcişi ghebe de mai mare frumuseţea. M-am aplecat să le culeg şi să le pun în coş când piciorul mi-a alunecat pe frunzişul putrezit şi m-am trezit căzând vertiginos printr-o văgăună ca un burlan de pământ colţuros şi plin de rădăcini. Nu ştiu cât am alunecat că mi-am pierdut conştiinţa dar când m-am trezit am văzut de jur împrejur o mulţime de soldaţi cărţi de joc cu săbiile şi lăncile pregătite care aşteptau să mă trezesc. Am dat să mă ridic dar un picior mă durea îngrozitor. M-am uitat împrejur căutând ceva care să-mi fie de ajutor. Am întins mâna să iau un băţ pe care să-l folosesc pe post de baston dar am nimerit peste o altă mână. Când m-am uitat mai bine am văzut ieşind dintre ierburi mâna Alicei. M-am târât cum am putut sub privirile încruntate ale soldaţilor şi ajuns lângă ea am văzut ca este întreagă, fără vânătăi sau alte nereguli aşa că am scuturat-o puţin ca să-şi revină. A ridica puţin privirea şi a strigat nedumerită:

-Ce s-a întâmplat? Unde suntem?

-Ştiu că îţi vine greu să crezi dar cred că suntem iar în Ţara Minunilor.

-Ei asta-i bună. Chiar nu o să scap de lumea asta?

-Dar ce are lumea noastră?

-Are o Regină de Inimă Roşie cam impulsivă şi nişte soldaţi foarte nepoliticoşi.

-Ai rostit mai multe infamii decât pot eu să ascult. Vă rog să vă ridicaţi ca să mergem la Regină. Ea va hotărâ ce trebuie să facem cu voi. E mai mult decât o provocare, este o infracţiune, o crimă de lezmaiestate.

-Dacă tot mergem în faţa Reginei daţi-ne voie să ne aranjăm puţin am spus.

M-am ridicat şi m-am scuturat puţin, mi-am întors jacheta care avea două feţe şi acum arăta ca nouă, am luat cravata pe care mi-am legat-o pe pulpa dreaptă cu trei crengi cât să-mi ţină piciorul fix şi privindu-mă în pantoful cromat m-am aranjat cum am putut eu mai bine. Alice şi-a îndreptat hainele, s-a scuturat, şi-a aranjat părul legându-l cu şireturile de la pantofi şi împreună, ţinându-ne de mână am pornit către castelul din cărţi de joc al Reginei.

Norocul nostru că au apărut la timp Iepurele de Martie cel Grăbit şi Pălărierul Nebun şi în timp ce Iepurele parlamenta cu soldaţii fioroşi Pălărierul a ridicat pălăria lui şi ca un magician ne-a ascuns cât ai zice Answear. Atunci Iepurele şi Pălărierul i-au lăsat pe soldaţi să ne caute pe sub frunzele de brusture şi şi-au luat tălpăşiţa către marginea lumii. Odată ajunşi la destinaţie ne-au scos din pălăria amenajată ca un magazin de fashion în care se găseau de toate pentru toţi. Chiar când îl întrebam pe Pălărier dacă ne putem schimba ţinuta mototolită şi prăfuită cu lucruri din pălăria lui a apărut nimeni altul decât măritul zâmbet al Motanul Cheshire. Acesta a vrut să afle ce se mai întâmpla prin lume , ce se mai vinde, ce se mai cumpără, ce se mai spune, aşa că ne-a invitat să bem un ceai de lună palidă şi ne tot zăpăcea cu întrebările lui. Le-am povestit că toţi erau foarte cunoscuţi în lumea noastră şi că deja apăreau în câteva filme de lung metraj şi câteva filme de animaţie şi mai toţi copii ştiau câte se întâmplă în ţara Reginei de Inimă Roşie. Chiar când voiam să întreb cum putem ajunge iar în lumea noastră a apărut Omida care ne-a invitat să ne suim în spatele ei că se va ocupa ea de transferul nostru, deoarece în ultima vreme se angajase la Caterpillar Taxi ca şofer şi utiliza frecvent căile de acces către lumea noastră şi invers. Ne-am luat la revedere unii de la altii, Pălărierul ne-a oferit câteva piese de vestimentaţie ca să ne schimbăm în pădure şi să arătăm iar onorabil şi ne-a înmânat şi câte o carte de vizită cu adresa magazinului online de unde putem achiziona numai lucruri de calitate. Apoi ne-am suit în spatele lui Omidă şi cât ai număra cincisute de oi am şi ajuns în pădure în acelaşi loc de unde plecasem cu ceva timp în urmă.

Ne-am luat coşul plin cu ghebe şi trufe şi am plecat fericiţi spre casă. Piciorul meu parcă uitase prin câte trecuse aşa că mi-am luat cravata şi i-am oferit-o Alicei sa-şi lege părul, eu mi-am luat şireturile şi le-am pus la loc la pantofii mei cromaţi după care am ieşi din pădure chiar la timp ca să vedem un asfinţit de toată frumuseţea. Cred totuşi că de azi înainte vom cumpăra ghebele de la supermarchet şi nu vom mai hoinări prin pădure după ele căci surprizele se ţin lanţ în ziua de azi. Noi ca noi, dar Maria, prietena noastră a promis că nu mai iese din casă la alergare fără să verifice dacă are tot ce-i trebuie la ea.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2017