vârfurile brazilor sunt burghie verzi fierăstraie ce găuresc noriidesfac ploaia ca să poată curge în lacurile ochilor noștrivârfurile munților sunt coatele cu carepământul se sprijină pe cer căzut pe gânduri de la blestem încoace de când lumea e cu susul în jos de când vârfurile ciocurilor de păsări sunt portative de cântec

vârfurile pixurilor izvoare de fluvii întunecate în a căror colțuri ascundem steaua cu multe vârfuri a sufletului nostru

vârfurile brazilor sunt corturi franjurate în care se ferește vântul de soare în care se adăpostește ploaia de seceta umană a drumețiilor interminabile o fetișcană golașă și-un neamț în sandale fără cataramă căutau cărarea ce dă spre cabană