Dumnezeu in infinita lui intelepciune si bunatate a acceptat. In prima zi in Rai, Sisif s-a invartit stingher dintr-un colt in altul. In a doua zi s-a invartit fara rost frangandu-si mainile. In a treia zi nu a dat semne ca se produce vreo ameliorare.
Dupa o perioda Diavolul l-a intrebat pe Dumnezeu cum ii merge lui Sisif. Dumnezeu l-a luat si i-a aratat.
Intr-un colt de Rai Sisif impingea aceeasi stanca, pe un deal de aceeasi inaltime, cu aceleasi sfortari supraomenesti. Durerea ii strabatea si acum trupul si sudoarea si sangele se amesteca cu praful de pe stanca lasand dare adanci si negre pe pielea lui Sisif.
Numai ca acum pe chipul lui se vedea un sentiment de satisfactie intensa. Dupa fiecare urcare a stancii pe deal Sisif zambea fericit cu simtul implinirii de sine in timp ce contempla stanca rostogolindu-se la vale.
Dumnezeu i-a zis Diavolului, "Mi-a spus ca impinsul stancii la deal este ratiunea lui de a fi. Ca fara durerea infioratoare pe care o simte iar si iar si iar atunci cand impinge stanca la deal existenta lui nu are nici un sens"
Asa este si in viata. Cand oamenilor li se ofera schimbarea, cand li se ofera posibilitatea de a se elibera de suferinta, de a rupe lanturile nefericirii, deprimarii, multi nu mai sunt in stare sa o faca.
Pentru ca printr-un mecanism ciudat de substitutie, fericirea ajunge sa doara!
