Întotdeauna mi-am dorit să călătoresc, iar China, este pe departe una dintre cele mai atractive destinaţii. Un popor cu o istorie atât de lungă şi de clară, cu o filozofie atât de bine conturată în care există un echilibru cert între bine şi rău, între lumină şi întuneric nu are cum să greşească la cel mai intim capitol al vieţii sociale: bucătăria. Ce poate fi mai frumos decât o multitudine de castronaşe cu tot felul de bunătăţi şi sosuri care abia aşteaptă să fie degustate şi împărtăşite, pentru că de cele mai multe ori, masa chinezească înseamnă tocmai bucuria împărăşirii.

Cine spune că zilele de toamnă sunt triste, mohorâte şi umede greşeşte pentru că a privit prin ocheanul greşit. O zi de toamnă este la fel de frumoasă ca oricare alta, atunci când o petreci cu prietenii şi cu... ceva deosebit. Într-o astfel de zi, eu şi Iolanda ne gândeam ce să pregătim pentru masa de prânz când a sunat telefonul.

-Salut. Sunt Teo.

-A. Buna Teo. Ce faci?

-Uite eram cu Ioana prin zonă şi mă gândeam dacă putem să vă facem o vizită.

-Bineînţeles. Vă aşteptăm.

-Nu trebuie să ne aşteptaţi pentru că suntem în faţa porţii.

-Păi intraţi atunci.

-Dragonul babalaur e legat

-Da. este în padoc. Intraţi fără grijă.

Şi uite aşa, ne-am aşezat la masa discutând câte în lună şi în stele. La un moment dat am ridicat două degete şi am întrebat:

-Eu cu Iolanda tocmai ne întrebam ce am putea să încercăm pentru că nu am pregătit nimic de mâncare. Voi ce spuneţi? Credeţi că putem încerca o comandă la pizza sau ce propuneţi?

-Eu am auzit de noua campanie a celor de la Wu Xing:Share & play. După ce mănânci trebuie să te joci cu cutiile de mâncare şi cu beţişoarele astfel încât să obţii cele mai năstruşnice asociaţii imagine cuvânt.

-Da, şi ceea ce e mai important e că poţi câştiga şi premii: premii săptămânale sau marele premiu.

-Atunci Wu Xing să fie, comandă în grup.

Şi pentru că pofta era mare şi curiozitatea pe măsură am comandat la aperitiv: pacheţele cu legume şi pacheţele de primăvară, pui Shanghai şi pui Shanghai conbdimentat. Apoi eu am cerut pui Sichuan, Iolanda a cerut furnici în copac, Teo a vrut să încerce vită Sichuan iar Ioana a cerut un orez Beijing. Desertul a venit ca o încununare: tort de ciocolata, tartă cu mere şi caramel, tort de morcovi şi tartă cu zmeură. Discuţia a continuat pentru a dumica timpul rămas.

Mai trebuie să vă spun că delivery boy a sosit tocmai la timp, şi masa s-a umplut cu o mare de cutii, câte trei de fiecare iar mâncarea a fost excelentă, mai ales că ne-am bucurat împărţind şi împărtăşind gusturi şi impresii. Tot timpul cât am mâncat fiecare s-a găndit cum anume ne-am putea juca inventând forme noi aşa că eu fiind cel mai comod din fire am făcut umediat Marele Zid Chinezesc aşezând cutiile una după alta. Iolanda s-a folosit de beţişoare şi cutii ca să recreeze dansul dragonului şerpuind printre sticle şi pahare, Teo a reuşit să ridice un acoperiş de pagodă din cutii şi beţigaşe iar Ioana a împrăştiat cutiile răsturnate şi a spus că acum putem să ne plimbăm printre dunele Deşertului Gobi, cel mai mare din toată Asia. Dacă nu s-ar fi făcut întuneric nu am fi realizat cât de repede trece timpul. Am aprins lumina şi am continuat o vreme să ne lăudăm pe FB cu pozele noastre, am share-uit cu hashtagurile #shareplay și #SuperBlog şi am mai continuat o vreme să ne jucăm povestind de una de alta.

-Călătorului îi şade bine cu drumul, a spus Teo. Vă mulţumim pentru o după amiază deosebită, plină de arome şi culoare. După care a jutat-o pe Ioana să se îmbrace şi ne-am luat le revedere cu promisiunea altor intâlniri la fel de reuşite.