20-iunie-2025

Privilegiul reconsiderării

Aflăm, surprinzător de târziu, că președintele Nicușor Dan este pus în fața alegerii cu privire la păstrarea cotei TVA: ori se va ține de ceea ce a dat în scris în campanie (că nu va crește această cotă), pierzând opțiunea mult dorită nu doar de el, ci și de o bună parte a societății civile, pe nume „Bolojan – premier”, ori va face primul mare compromis, pentru a nu-l pierde pe liberal.

Ce va decide Nicușor?

Trebuie spus că mai există o alegere interesantă de făcut, una care nu s-a practicat pe la noi: reconsiderarea publică a promisiunii făcute, cu scuzele de rigoare.

În toți acești ani am văzut o mulțime de politicieni care au uitat azi ce au promis ieri, călcându-și propriile cuvinte fără pic de remușcare sau rușine. Singura metodă patentată la noi de eludare a fiorilor produși de lipsa de cuvânt a politicianului a fost, invariabil, amnezia. Sau, în cazul lui Simion, obrăznicia (da, despre fenta cu „strageia de marketing” este vorba).

Dar s-a arătat în aceste zile un om care nu face acest lucru. Ilie Bolojan a declarat la un moment dat că nu va candida la alegerile prezidențiale și iată că deși ulterior s-a ivit pentru el o oportunitate ce părea a fi providențială pentru intrarea s-a în cursă, un fel aliniere perfectă a astrelor, președintele liberal s-a încăpățânat să nu calce peste ceea ce a spus. Deși ne-am dorit să avem un președinte ca el, am înțeles. Poate că este mai important să avem în politica noastră un om pe ale cărui cuvinte putem conta, chiar cu prețul de a nu-l putea propulsa într-o funcție din care ar putea face bine țării.

Sunt convins că acum, dacă este cineva să îl înțeleagă pe Nicușor în fața dilemei amintite mai sus, Bolojan este acela. Sau, cel puțin, sper asta.

Reconsiderarea publică a promisiunii de către o persoană publică – repet: cu scuze sincere –  este o cale onorabilă, nebătătorită la noi, și care poate produce efecte interesante în societate. Ar trebui să existe spațiu în politica românească pentru astfel de luări de poziție:

– Am făcut niște calcule ce s-au dovedit ulterior a fi greșite. Din acest motiv, ceea ce am spus atunci nu are acoperire în realitatea curentă.

– Succesiunea evenimentelor ne-a adus într-o situație cu totul diferită, care impune luarea unor decizii pe care nu le-am dorit atunci.

– Sunt aspecte pe care nu le-am prevăzut în mod corect, iar ele conduc spre o reevaluare a situației actuale; ceea ce am dorit atunci nu se mai poate realiza.

– Am ajuns la concluzia că instrumentele pe care le am la îndemână nu sunt suficiente pentru a-mi putea ține promisiunea făcută. Îmi pare rău că v-am indus în eroare cu această promisiune.

Oameni suntem: facem greșeli de calcul, întocmim predicții eronate, suntem luați prin surprindere de fapte ce nu pot fi anticipate, evaluăm incorect anumite fenomene. Una dintre bolile grele ale politicii noastre a fost aceea că factorii implicați au fost îmbrăcați într-o aură a infailibilității: totul este o problemă de voință, nu de incapacitate sau de limitare umană. Crizele, cataclismele, războaiele, atentatele și, în general, toate acele evenimente și fenomene care nu sunt în întregime sub controlul nostru (sau chiar deloc) nu intră decât foarte timid în discurs ( în mod surprinzător, poate, dacă ne gândim că ar fi mult mai ușor să îți ascunzi incompetența în spatele unor fenomene care ne depășesc pe noi toții…).

Ar fi o dovadă de caracter din partea unui politician să recunoască că a făcut o promisiune pe care, din cauza unor circumstanțe greșit evaluate sau a unei erori de judecată, nu o mai poate ține.   

Va face Nicușor Dan apel la o astfel de reconsiderare? Ar împușca doi iepuri dintr-o dată: Bolo poate fi premier, iar el, ca președinte, nu ar mătura sub covor o promisiune pe care nu o poate respecta. Cei ce l-au votat, în mare parte îl vor înțelege și îl vor ierta. Cei ce l-au batjocurit în campanie și continuă să o facă în continuare oricum nu se vor opri.

Răspunsul meu, care conține în el, recunosc, o doză mărită de dorință, este DA. Cel târziu luni va face anunțul. Dacă nu-mi iese, mă iertați, nu am veleități de profet, dar încerc și eu marea cu degetul …

Parfum de certitudine[1]: ****

[1] Notă:

*****    Îmi pun capul pe butuc că așa vor sta lucrurile

****       Sunt foarte convins, dar nu aș miza cu viața

***         Poți conta pe ea, cam ca pe bursă într-o zi de vineri

**           Nu bag mâna în foc

*              Nu ați auzit asta de la mine