Pandemia și restricțiile ei ne-au amintit, timp de doi ani, că lucrurile pe care le consideram obișnuite și firești sunt de fapt mai fragile și, în același timp, poate mai importante decât credem. Dintre acestea, momentele de comuniune, de întâlnire față în față, de conexiune deplină în proximitatea fizică au fost printre cele mai regretate de oamenii de pe tot mapamondul. Reîntoarcerea la firescul de dinaintea pandemiei ne-a stimulat să savurăm din nou farmecul întâlnirilor, al acelei specii de apropieri laolaltă. Despre acest farmec și despre caracterul său crucial în evoluția noastră ca indivizi, în echilibrarea noastră personală, dar și societală ne vorbește un filosof francez, într-un volum recent tradus la Editura Trei.