(Peştera "Raţa mută". Coboară seara. Stăm la o
piatră şlefuită alehamite. Pe ea, carne macră de un palid
luxuriant. Nu ştiu de ce, poate din pricina semi-casetofonului
Nokia aflat între noi, care înregistrează conversaţia, constipăm
volumul discuţiei. Rostim vrute şi nevrute aproape în
şoaptă).
Léon Asbjørn: Să ne întoarcem puţin mult în urmă,
Ioane. Ce an era când, dezlegat de la matca telurică, ţi-ai făurit
viaţa împotriva uitării?
Ion din Anina: (Ion din Anina - cea mai veche
mandibulă de Homo Sapiens descoperită în Europa. Morfologic este
impotent. Cel puţin aşa credeam, când gesticula, îngâna şi răsufla
expresiv n.r.) Agangîngî. Rautap ut se iimde. ( tr. "Foarte demult.
Vro' patru zeci mii de ani în urmă.")
L.A.: Hm, fără nici o reticenţă, anul 37.429
înaintea lui Ji(u)sus din paşaportul tău carbonic, nu-ţi oferea
prea multe perspective la o viaţă decentă. Tu cum ai
trăit?
I.d.A.: Pazarmantîc ţorantac ker atîcarataţ.
Ălcam misgon îra dic îpanos. Futufutu arpi, futufutu acvaşe,
afutunaran linas noc adîcmedoc. Erapatan igve aţîvac... ( tr. "Erau
timpuri foarte grele. Mâncam ce se găsea pe lângă colibă. Uneori
vânam păduchii de pe mine, alteori vânam lepra de pe alţii. Tare
grele timpuri au fost...").
L.A.: Nu mă pot abţine să-ţi pun o întrebare
actuală: dacă ai fi trăit astăzi, pe cine "futufutu"?
I.d.A.: Green Huills, Fudesco, ar ( tr. "sau")
Piaţa Centrală.
L.A.: Ce ne poate spune Ion din Anina despre
timpurile noastre, în comparaţie cu "aţivac"-ul ( tr. "viaţa")
trecut?
I.d.A.: Contrar aparenţelor create de
temperamentul meu pasional, în fond nu sunt un om al regretelor.
Sunt totuşi un Sapiens, iar raţiunea ≠ regret.
L.A.: W(o.O)w, vorbiţi româna?
I.d.A.: Politiq - nu; ştiinţifiq - da, dar
dzipindze.I.d.A.: Vezi tu, când vorbesc limba mea arhaică,
pot mânca fără să mă înec. Tu de ce crezi că stătea carnea pe masă?
Să prindă muşte? (Râde ca un circuit cu dublu standard, sacadat şi
polarizat n.r.). În "rumână" poţi numai vorbi, dar nu şi
mânca.
L.A.: "Politiq - nu; ştiinţifiq - da, dar
dzipindze." - Acestea au fost cuvintele dumneavoastră. Ce vor să ne
spună ele?
I.d.A.: Pentru mine contextul e cel care excită
coardele vocale. Când sunt la "mamaliciki", vorbesc româna. Aici la
voi, în Muiedova, e mai complicat. Depinde de context şi
perspectiva lui. Pentru tine şi publicul larg de aici, eu ştiu doar
moldovenească, căci între Nistru şi Prut "yayţa jgut".
L.A.: Dacă tot am ajuns la tema dată: Ion din
Anina "vs." sau "şi" politica. Ce s-ar putea de zis, ce aţi putea
zice?
I.d.A.: Eu fac dragoste mai tot timpul: îmi bag
pula în politică mai tot timpul. Pulu, Lifat, Mpughi, Puluhniuc?
Who cares de coAIE? Gândesc doar să materializez un adevăr:
politica este indivizibilă, ca o curvă. Dă la toţi şi totodată la
nimeni, iar virginitatea ei este un ideal. Aşa că nu vă lăsaţi duşi
de nas, val sau alte "huynaele": căutaţi fericirea în altă parte.
În carne, cum o fac eu, în scris, în labă, în Internet, în
prieteni, în laba prietenilor, în prietenii cu labe... în dragoste
la urma urmei...
L.A.: Poate că în clipa aceasta întrebarea pe
care vreau să ţi-o pun pare stupidă. Ea m-a urmărit, totuşi, de-a
lungul interviului în româna moldovenească sau moldoveneasca
română, aşa că ţi-o pun. De ce eşti totuşi trist, Ion din
Anina?
I.d.A.: Carnea era cam veche... O sa fac
indigestie.
(Dialogul meu cu Ion din Anina, primul om din
Europa, s-a oprit aici. Şi de-abia acum îmi dau seama că am uitat
să-i pun câteva întrebări importante. Cum, după atăţia ani, el încă
mai are forţă să caute fericirea? Chiar şi în carne... Oare nu-i
ferice că încă mai trăieşte? Sau? Cum? Şi? Risc să "chic" în
monolog - olog de unul singur).