Interviu cu copilul meu de 12 ani, dupa 10 luni de pandemie

Suntem in luna a zecea de stres continuu intr-o pandemie care ne-a sucit mintile. Cu certitudine fiecare dintre noi am trecut si trecem prin ea cum putem mai bine sau mai prost, unii mergand zilnic la serviciu, altii blocati intre patru pereti in munca la domiciliu. Unii si-au pierdut locul de munca, altii si-au pierdut directia emotionala. Unii si-au pierdut membri ai familiei, altii si-au pierdut interesul pentru aceasta boala. S-au saturat. Cu cat s-a prelungit aceasta stare de incertitudine, cu atat consumul nostru nervos a ajuns la cote inimaginabile si a devenit din ce in ce mai greu sa pastrezi un echilibru emotional. Lucrez cu oameni si printre oameni, nu tratez faringite, ci faringitele unui OM, cu toate implicatiile pe care le prespune pentru acea familie. Ultimele saptamani mi-au adus in fata si povestile copiilor, acesti “norocosi” ai covidului, care trec majoritar cu bine prin boala, care sunt scutiti de riscul mare al decesului si care sunt si vor fi victimele col...