eu când o să plec?
Duminică
şi când e duminică?
prietenul meu le încântă adresându-li-se suav Domniţă
şi toate, indiferent de vârstă cad secerate
iar răsuflarea urcă şi coboară asimptotic şi haotic
oare merită să încerc formula asta sau e doar vorba de
intonaţie?
bucătăria răsuflă uşurată,
a suportat tot chinul naşterii fără blesteme şi eşecuri
aburi voluptoşi părăsesc scena unduindu-şi şoldurile
în timp ce noua jertfă jubilează inconştient
cuvintele, ele sunt cheia
daţi-mi un cuvânt şi un punct de sprijin
şi sunt în stare sa transform orice distopie într-o duioasă
utopie
ce fac cu bâta asta? păstrez măsura, rima, ritmul
ciudat, o mare de tăcere pregăteşte naşterea unui
tsunami
oratoria sălbatică ridică pereţi verticali
ce vor şterge totul în calea lor
pustiind şi anulând viaţa fără discernământ
