În ultimii 10 ani am avut parte de o ieșire la lumină, de ascensiunea vocală și publică a unei generații care a rămas mult timp în umbra spațiului public, indiferentă la minciunile și jocurile de putere ale politicienilor de carton, dezamăgită de progresul lent al României în domenii cheie administrative, educaționale sau medicale. Această generație, expusă la trendurile și valorile occidentale, prin tehnologie, prin studii, prin joburi, prin călătorii și-a construit o lume proprie,  bule de normalitate, delimitându-și propriul perimetru al preocupărilor și activităților, cât mai la distanță de sistemul osificat și corupt al aparatului de stat, dominat de clientelism, improvizație și jumătăți de măsură.  

Această generație a realizat în cele din urmă că izolarea în bulă își are limitele ei și ajunge mai apoi să fie strivită de neajunsurile peștelui mai mare în care e cuprinsă. Ieșirea în față, protestul activ ...