murită moartea s-a culcat şi ea ca dup-o lungă zi de tras la coasă şi a rămas doar visul după ea o aburindă umbră copioasă

veniţi la-nmormântarea ei vecinii oniric conversau doar cu privirea nu îndrăzneau ca să rostească ştirea întrezărind de altfel viitorul: ca un coşmar de pom visând toporul

s-arunce peste ea stropi de ţărână.. şi ce cuvinte ar putea s-aleagă? – înmormântarea asta-i diferită şi luminoasă ca o zi l’amiază e diferită ziua dintr-o mie –

plângeau cu toţii hohotind ..de bucurie