Laura Vampa[1], CRONICI FEMENINE, Corsetul

Am ținut să asist la conferința dlui dr. Gerota care trata un subiect pe care îl rezerv de mult cititoarelor mele.

E vorba de corset și consecințele sale asupra corpului femeiesc.

Ca și mine, o mulțime imensă se interesează de aceasta, dovadă aglomerația de la această conferință, neobișnuită la celelalte, care se perindează pe tribuna Ateneului de două ori pe săptămână.

Poate fiindcă acest subiect răspunde unor griji generale, unor preocupări serioase, care vor ajunge a face din asta o chestiune socială și chiar de stat, (fiindcă deja în unele părți guvernul, împărații o au în vedere), a atras un public atât de numeros și atent; sau numai fiindcă a fost vorba de o îmbrăcăminte de femeie. Faptul că un pieptar alb, pe care conferențiarul l-a arătat publicului, a stârnit ovații așa de entuziaste, mai mult decât tot restul conferinței, m-ar îndreptăți la această crezanie. Dar nu, afară de tinerii imberbi, liceeni, băiețași care au tot dreptul de a fi adversarii corsetului, mai văd lojile garnisite cu un public numai de femei; văd foarte mulți bărbați în vârstă și serioși, a căror atenție deosebită se simte foarte jignită de aplauzele și ilaritățile tineretului entuziast, foarte ne la locul lor, sau la al lor, cum vreți! În tot cazul ori și cine a putut veni cu încredințarea că va folosi ceva de la conferință, mai mult de pildă decât de la oricare Omeriade, saumame <<române>> din literatură.

Păcat numai că d. conferențiar are vocea cam slabă, (poate a purtat și d-sa corset în tinerețe!) și, mai cu seamă, când vorbea figurilor cu care își însoțea explicațiile, nu risca de a fi auzit decât de ele. În general, însă, afară de unele repetări, întreruperi, care făceau să nu prea fie curgătoare, conferința a fost cât se poate de bună. Din punctul de vedere științific mai cu seamă, conferențiarul a spus tot ce trebuia să spună.

Rezum: corsetul nu este un mijloc de înfrumusețare pentru femei, căci deformează talia, vatămă plămânii, comprimă stomacul, strică armonia grațioasă a corpului. Împiedică respirația, circulația sângelui, digestia, nutriția trebuitoare. Afară de bolile interne pe care le produce și de care nu e scutită nici o femeie care poartă corset, mai are consecințe destul de dezastroase și la suprafață, care sunt departe de prietenia cu frumosul.

În loc de un corp alb și curat, femeia își face o pieliță de dungi roșii și vinete, broboanele și bubele, toate provenite din oprirea circulației sângelui. Apoi formele dezgustătoare, pe care le iau sânii și abdomenul, hierniele produse, (acelea care n-ați văzut figurile de ceară reproducând aceste dizgrațiozități, ați pierdut mult), ar fi destule argumente convingătoare pentru părăsirea corsetului.

Scurt, corsetul aduce boală și boala nu poate fi frumusețe.

Vedeți, jumătate din omenire e supusă acestui instrument de tortură, prin urmare, jumătate din omenire e bolnavă; deci au de ce să se îngrijească chiar bărbații noștri, oamenii de stat, părinți, soți sau fii.

Ceea ce nu pot admite e absolutismul pe care-l adoptă bărbații când e vorba să critice vreun obicei al femeilor.

Corsetul e într-adevăr întrebuințat de toate femeile, afară de rare excepții, însă, deja e un progres; cele mai multe nu-l pun decât când se arată în lume.

E destul și atât; nu-i vorbă, dar nu e numai vina lor. A avut multă dreptate d. Gerota (e o notă bună asta pentru orgoliu bărbătesc), când a interpelat bărbații ca o pricină a acestui obicei barbar. Căci numai în admirația lor pentru taliele subțirele, așa-zise estetice, femeile găsesc aprobarea și încurajarea la mortificarea pe care și-o impun de bună voie.

Cele mai multe nu sunt destul de cuminți să facă abstracțiune de părerile sexului opus, (care părere nu-l costă nimic) și altele n-au îndrăzneala de a înfrunta prejudecățile celor dintâi.

Dar, curaj doamnelor! precum una de la alta vă îndemnați la lucruri dăunătoare, îndemnați-vă și la fapte înțelepte.

Îmi arunc ochii în sală și văd o mulțime de foste colege de școală; în loja Ateneului e fostul meu profesor de igienă și mi-am adus aminte de câte ori și cu câtă vervă ne-a explicat el consecințele corsetului și elevele îl ascultau tot atât de încorsetate și zâmbind neconvinse, cum ascultau și acum.

Totuși, nu-mi pierd speranța; de atunci s-au făcut multe progrese; știința, viața ne vor deschide ochii și ne vor face să primim în neștire aproape ceea ce astăzi pare o imposibilitate. Și apoi, cu puțină bunăvoință, vitejia nu-i tocmai grea!

Încă o dată, curaj doamnelor! Aide, cine va face începutul?

(„Universul”, Nr. 52 de marți, 23 februarie 1899, p. 1)

Laura Vampa, CRONICI FEMENINE, Ținuta

În urma articolului meu Corsetul, de zilele trecute, mă așteptam la o sumă de proteste din artea cititoarelor mele. Dar s-a întâmplat cu totul altfel; dimpotrivă, am primit o mulțime de scrisori foarte gingașe, care urează izbândă propunerii de părăsire a corsetului, multe spunându-mi că deja au făcut începutul și, de atunci, au scăpat de suferințe, precum de piept, de stomac etc. Altfele îmi făgăduiesc a încerca să se dezobișnuiască cu încetul, dezobișnuind și pe cei din jurul lor de a le vedea cu corset.

De altminteri, observ că, de câte ori propun desființarea unui obiect care pare înrădăcinat chiar, găsesc o mulțime de aderente, asta spre onoarea lor, căci dovedește un număr de cititoare inteligente, drăguțe și docile… În tot cazul, văd că ne înțelegem, ele și cu mine, și asta nu poate să-mi fie decât o mare mângâiere și încurajare… Cât pentru corset, nu s-a primit decât o singură protestare, și aceea de la un… domn.

Un dolmn, L. von Grünberg, din Galați, care se adresează de-a dreptul d-lui director [al ziarului – n.m.] cu rugămintea de a-i publica scrisoarea ca răspuns la cronica mea. Dar să citez textul: ”Susțin și eu că toate relele ce produc corsetul sunt adevărate; însă unele nu; de ex., d-voastră ziceți că d. G., în conferința lui, a zis că corsetul deformează corpul; e adevărat că îl deformează, dar capătă o formă mai frumoasă.”?? [sic!]

”Mai ziceși că corsetul strică sănătatea, admit și asta, dar nu întotdeauna; de ex., ziceți că corsetul oprește circulația sângelui (e foarte just), că împiedică digestia, tot ce e adevărat, însă produce și un bine foarte însemnat, îndreptează șira spinării (spatele).”

”Ați văzut d-voastră că fetele, de când sunt în cșoală, când stau în bănci sau mai bine zis pupitre, și pe care trebuie să stea plecate, că așa formă au pupitrele apoi după ce ies din școală, sunt cu șira spinării (spatele) îndoită, merg cu capul plecat și posomorâte. Însă dacă am pune corset fetelor sau domnișoarelor din școală, ar fi cu mult mai bine…”

Îată dar un domn care cere a se pune corsete domnișoarelor încă de prin școală. Cerința domniei sale însă a fost împlinită anticipat, căci tocmai în școală se uzează și se abuzează de corset. Și, cu toate astea, e foarte adevărat că cele mai multe dintre fete își țin corpul rău, aplecat din spate. Cauza însă e tocmai strângerea în corset; căci, prin aceasta, jumătatea superioară a corpului se trage îndărăt, cu alte cuvinte, își schimbă centrul de gravitate și, pentru a restabili echilibrul, partea de sus a spatelui rămasă liberă, precum și gâtul, se vor apleca înainte.

Dacă, însă, ar fi de vină pentru asta pupitrele întrebințate în școli, apoi leacul nu poate fi corsetul, ci modificarea de reformă și înățțime a pupitrelor. Dar… aceleași pupitre se întrebuințează la școlile de băieți și, cu toate acestea, ei nu sunt cu șira spinării îndoită. Prin urmare, iată că și de aici reiese tot vinovăția corsetului.

Și, încă altceva: la școlile noastre se învață carte, arată, cochetărie și tot ce vreți, dar se neglijează modul de ținere al corpului. Dacă supraveghetoarele și guvernantele din școli ar avea grijă să observe ținuta elevelor, nu le-ar lăsa să se țină strâmb, fetele ar ieși din școală cu o ținută foarte bună.

În pensionatul de călugărițe franceze există așa-numita «planșă», o scândură lată și netedă, prevăzută cu două mânere laterale, care se pun în spatele fetelor, trecând brațele peste mânere; și se întrebuințează cât stau prin bănci și învață. Tot acolo, călugărița are grija de ”a vizita” corsetele fetelor, să vadă dacă nu sunt strânse, și asta de mai multe ori pe zi. Și, îndată ce o elevă se ține mai neglijent, e notată.

Chiar așa și trebuie; cea mai mare severitate pentru ținuta unei femei. Căci aici stă toată estetica, nu în strânsoarea corsetului. Cu toate astea, fiindcă multe femei grase nu ar avea curajul să-și lase corpul în libertate, ar putea întrebuința un pieptar (D-l. Gerota a arătat unul la conferință), croit în totul după forma corsetelor, însă fără oase, și peste umeri cu bretele care mențin corpul drept. Pieptarul acesta poate fi înlocuit și printr-o cingătoare de gumă elastică, de forma corsetelor, însă lată numai cât ține mijlocul, fără a strânge pieptul și stomacul.

Țarul Nicolae al Rusiei a dat un ucaz prin care se proscrie corsetul de la toate școlile statului. Când se vor ridica generații întregi crescute fără corset, corpurile lor nu vor părea neestetice; dimpotrivă.

(„Universul”, Nr. 56, sâmbătă, 27 februarie 1899, p. 1)

[1] Libertatea Bruteanu (1873-1969), cunoscută sub pseudonimul Laura Vampa. Prozatoare şi publicistă română, învăţătoare. A tradus în română Madame Bovary (1893).