Sfârșitul lui Homo sapiens
| credit TECHINFOPLUZ |
În ultima lecţie din cursul de istorie al umanității,
Dr. Hariri va discuta despre viitor și despre sfârșitul probabil al
lui Homo Sapiens. De-a
lungul ultimelor decenii, oamenii au început să denatureze şi să
modifice legile selecției naturale, legi care au guvernat viața pe
Pământ pentru ultimele patru miliarde de ani. Tehnologii noi, cum
sunt ingineria genetică și nanotehnologia
ne oferă abilităţi fără precedent de a modela nu numai lumea din
jurul nostru, dar de asemenea corpul, personalitatea și dorințele
noastre. Cum va influența aceasta societatea și cultura? Stie oare
cineva încotro ne îndreptăm? Care este viitorul probabil al
omenirii?
În lecţia a XVII-a, Dr. Harari adresează întrebările de
mai sus. Acestea sunt notele lui Louise Charente după cursul
Coursera, accesibile în original aici:
The End of Homo Sapiens.
Viitorul nostru
|
(CREDIT -MOUNTAINVISION)
|
Lecțiile anterioare au descris istoria lui Homo sapiens
de acum 70.000 ani până în la momentul prezent. Lecția curentă va
detalia viitorul potențial al lui Homo sapiens. După toate
probabilitățile, specia noastră va dispărea. Suntem, probabil, una
dintre ultimele generații de Homo sapiens. În viitorul imediat,
câteva decenii sau cel mult secole, Homo sapiens va dispărea.
Specia noastre nu se va autodistruge într-o catastrofă nucleară sau
ecologică. Mai degrabă, specia noastră va dispărea pentru că este
pe cale să se transforme într-o specie cu totul nouă. Pe scena
istorică, politică, socială, culturală şi tehnologică au operat
deja mai multe revoluții de anvergură. De-a lungul tuturor acestor
revoluții, un singur lucru a rămas relativ constant, și anume Homo
sapiens în sine. Mintea și organismul lui Homo sapiens a fost tot
timpul fundamentul societăților, identităţilor şi religiilor. Lumea
de astăzi este foarte diferită de lumea din vremurile biblice, deşi
oamenii din Ierusalimul antic aveau
aceleași abilitățile trupeşti și mentale pe care le avem noi
astăzi.
| CREDIT - SCIENCEBLOGS.COM |
Oamenii din trecut experimentau lumea într-un mod
asemănător cu cel al nostru de astăzi, și de aceea găsim încă
interesante subiectele abordate de Biblie, în filozofia lui Platon,
sau în scrierile lui Confucius, pentru că au fost scrise de oameni
la fel ca noi. Acest lucru este pe cale să se schimbe. Următoarea
mare revoluție în istorie va transforma desigur şi economia,
politica si societatea, dar va transforma de asemenea şi trupurile
și mințile noastre și va înlocui Homo sapiens cu o fiinţă foarte
diferită.
Când ne gândim la viitor, vedem de obicei o lume în care
oamenii se bucură de o tehnologie evoluată. Ne imaginăm nave
spațiale super-luminice, pistoale laser, roboți inteligenți și așa
mai departe. Potențialul cu adevărat revoluționar al tehnologiei nu
este de a schimba doar instrumentele și armele noastre, ci şi omul
în sine. Nu doar navele spațiale vor fi diferite în viitor, ci şi
călătorii din ele. Cum se va îmbunătăţi şi înnobila Homo sapiens?
În prezent, există trei metode principale de optimizare. Prima
metodă este ingineria biologică. A doua este ingineria cyborg.
Cyborgii sunt ființe care combină structurile organice cu cele
non-organice. A treia este creaţia vieții anorganice, viață care nu
se bazează deloc pe structuri organice.
Să examinăm aceste trei metode, astfel încât să
înțelegem despre ce e vorba.
Ingineria biologică
| CREDIT IMBE.LEEDS.AC.UK |
Ingineria biologică este orice intervenție intenţionată
la nivel biologic. De exemplu, implantarea unei gene, sau
medicamentele care modifică forma, capacitățile, nevoile sau
dorinţele unui organism. Nu este nimic radical nou în ingineria
biologică în sine. Noi am folosit ingineria biologică de-a lungul a
mii și mii de ani pentru a ne modela pe noi sau pentru a remodela
alte organisme, cum ar fi câinii, vacile și caii. Un simplu exemplu
de inginerie biologică este castrarea. Castrăm
tauri de cam 10,000 ani pentru a crea boi. Un bou este mult
mai docil decât un taur, și prin urmare mai ușor de folosit la
trasul vagoanelor, cărucioarelor sau plugurilor. Similar, oamenii
s-a castrat pe ei înșiși. Castrarea bărbaților sau a copiilor mici,
pentru a crea cântăreţi, soprane cu voci minunate, sau pentru a
crea eunuci, care puteau păzi în siguranță haremuri fără pericolul
de a agresa femeile sultanului. Ingineria biologică nu este ceva
nou, ceea ce este nou sunt însă capacităţile ingineriei biologice
de astăzi. Descoperiri recente în înţelegerea modului de
funcţionare al organismelor până la nivel celular și molecular
ne-au deschis posibilități de neimaginat. De exemplu, astăzi putem
nu numai să castrăm un bărbat, un proces biologic relativ simplu,
ci putem folosi tratamente hormonale şi chirurgicale pentru a
transforma un bărbat într-o femeie. Este un proces mult mai
ambițios decât castrarea.
| CREDIT - BBC.CO.UK |
Şi nu e tot. Să studiem această fotografie, publicată în
1996, acum aproape 20 de ani. Când a apărut, a șocat întreaga lume,
a provocat o adevărată furtună socială şi mediatică. Avem aici
fotografia reală a unui şoarece, nu este o imagine modificată în
Photoshop, ci un şoarece adevărat, pe spatele căruia oamenii de
ştiinţă au implantat celulele de cartilaj luate de la bovine, de la
vaci. Oamenii de știință au fost capabili nu numai de să planteze
celule de la vacă pe spatele şoarecelui, ci și să controleze
creșterea ţesutului nou și să-l modeleze în ceva care arată foarte
asemănător cu o ureche umană. Se pot contura şi alte forme
biologice după dorinţă. Procesul se foloseşte în laboratoare și
spitale pentru a fabrica urechi artificiale și alte structuri
organice artificiale care pot fi apoi implantate la oameni, de
exemplu cuiva care a pierdut urechea. Fotografia este un soi de
ecou straniu al statuii omului cu cap de leu din peştera Stadel
descrisă în lecția a doua. Oamenii de atunci şi-au imaginat o
combinație între om și leu. Chiar și acum 30.000 ani, oamenii îşi
puteau imagina o astfel de creatură hibrid, pe jumătate om, pe
jumătate leu, şi au sculptat statuia de fildeș. Dar nimeni acum
30.000 de ani nu știa cum să producă o ființă vie, pe jumatate
ceva, pe jumătate altceva. În ziua de astăzi, oamenii au dobândit
capacitatea de a produce astfel de ființe, cu ajutorul ingineriei
biologice sofisticate. Şoarecele este o combinație reală între
corpul unui șoarece cu elemente bovine.
Ingineria genetică
Dintre toate domeniile de studiu în ingineria biologică,
ingineria genetică atrage cea mai multă atenție. Ingineria genetică
se bazează pe transplantarea genelor recoltate dintr-un organism în
structura genetică ADN a unui organism
complet diferit. De exemplu, știm astăzi cum să preluăm o genă de
la o meduză care iradiază o fluorescenţă verzuie, și să implantăm
gena într-un iepure sau maimuță care vor începe de asemenea să
strălucească într-o lumină verde fluorescentă. Procesul s-a
realizat la maimuțe; se poate face şi la oameni. Deţinem acum
tehnologia pentru a lua gena unei meduze şi a o implanta în ADN-ul
uman, pentru a obţine o ființă umană care strălucește într-o lumină
fluorescentă verde. Procesul nu s-a realizat din cauza
interdicțiilor etice, dar știm cum să o facem din punct de vedere
tehnic. Un alt exemplu se referă modificarea genetică a
microorganismelor. Bacteria E. coli este folosită de ingineria
genetică şi de oamenii de ştiinţă pentru a produce biocombustibil,
care încearcă să rezolve problemele energetice ale lumii. Aceleași
bacterii E.coli, precum și alte specii de micro-organisme şi
ciuperci au fost de asemenea modificate genetic pentru a produce
insulină, reducând astfel dramatic costurile producerii insulinei
și automat costul de tratament pentru diabet.
| CREDIT -HEAVYBLOGISHEAVY.COM |
Un alt exemplu interesant este extragerea unei gene
dintr-un pește arctic (care trăiește în Oceanul
Arctic) și introducea genei de la pește în ADN-ul
cartofului, pentru a face cartoful mai rezistent la îngheț și la
frig. Ingineria genetică este folosită tot mai mult nu doar la
micro-organisme, meduze și cartofi. Este aplicată de asemenea pe
mamifere. De exemplu, an după an, industria produselor lactate are
pierderi de miliarde de dolari ca urmare a unei boli numită
mastită. Mastita este o boală care atacă ugerul vacilor de lapte,
și le cauzează probleme. Oamenii de ştiinţă experimentează în
prezent cu vaci modificate genetic, al căror lapte conține o
componentă biochimică numită lysostaphin, care atacă bacteria care
provoacă mastita. Oamenii de ştiinţă spera deci să descopere o
rezolvare genetică a problemei mastitei la vacile de
lapte.
Geneticienii au reușit deja să modifice mamifere, cum ar
fi șoareci și șobolani. S-au fabricat şoareci care au nu doar
calități fizice mai bune, dar de asemenea abilități cognitive,
memorie îmbunătățită, precum şi capacitate de învățare mărită. Cum
se măsoară capacitatea cognitivă a unui șoarece? Nu e deloc greu.
Oamenii de ştiinţă pun şoriceii într-un labirint și aceia
modificaţi genetic sunt capabili să rezolve mult mai repede nivele
de dificultate faţă de un şoarece obișnuit. Şoarecii geniali
modificaţi de ingineria genetică sunt deci capabili să rezolve
labirinturi foarte dificile, pe care şoarecii normali nu le pot
rezolva. Avem aici o dovadă unor îmbunătăţiri cognitive concrete
aduse de ingineria genetică.
Dacă putem face asemenea modificări la șoareci, le putem
face cu siguranță şi la Homo sapiens. Abilitățile, nevoile şi
dorințele lui Homo sapiens, la fel ca ale şoarecilor, au o bază
genetică, iar ADN-ul lui sapiens nu este cu mult mai complex decât
ADN-ul soarecilor. Genomul Sapiens este doar cu 14% mai complex
decât genomul șoarecilor. Este practic același nivel de
complexitate. Nu există niciun motiv tehnic pentru care nu am putea
crea supraoameni, sau specii întregi de oameni complet diferiţi de
Homo sapiens. Într-un interval de probabil câteva decenii sau un
secol sau două, ingineria genetică și alte forme de inginerie
biologică vor putea foarte bine să ne permită să facem schimbări de
anvergură, nu numai în fiziologia și în sistemul nostru imunitar,
pentru a prelungi speranța de viață, dar vor permite deasemenea să
operăm schimbări majore în capacitățile noastre intelectuale și
emoționale. Dacă ingineria genetica poate crea soareci de geniu, nu
există niciun motiv evident pentru care nu am putea crea
supraoameni, oameni de geniu.
| CREDIT SPACE.DAWSONCOLLEGE.QC.CA |
Revoluția cognitivă, cea care a transformat Homo sapiens
dintr-o maimuță africană nesemnificativă într-un stăpân al lumii,
nu a avut nevoie de nici o schimbare notabilă în fiziologia umană.
Nu a necesitat vreo modificare în mărimea și forma exterioară a
creierului uman. Revoluția cognitivă a rezultat aparent din câteva
schimbări minore în structura internă a creierului lui Homo
sapiens. Poate că o altă schimbare relativ secundară în structura
creierului uman, adusă să zicem de ingineria genetică, poate fi
suficientă pentru a demara o a doua revoluție
cognitivă, să creeze un tip complet nou de conștiință
și să-l transforme pe Homo sapiens în ceva foarte diferit de noi,
la fel diferit pe cât suntem noi faţă de neandertalieni. Nu suntem
încă acolo, dar e posibil ca nici un obstacol tehnic de netrecut să
nu ne separe de producerea unor astfel de supra-oameni.
Principalele obstacole în calea creării supra-oamenilor nu sunt de
natură tehnică. Principalele obstacole sunt etice, precum şi
obiecțiile politice care încetinesc cercetarea asupra oamenilor.
Din cauza considerentelor etice și politice, cercetarea pe şoareci
este mult mai avansată decât cercetarea asupra oamenilor. Nu
contează cât de convingătoare sunt argumentele etice și politice,
este foarte greu să vedea cum acestea vor putea îngreuna pe termen
nelimitat următorii paşi în progresul ştiinţific. Mai ales că în
joc este aici posibilitatea de a prelungi viața umană pe termen
nelimitat, de a crea oameni care trăiesc pentru totdeauna. În joc
este aici cucerirea bolilor precum cancerul şi Alzheimer și așa mai
departe, precum și modernizarea abilitățile noastre cognitive și
emoționale. Este puțin probabil că obiecțiile etice și politice pot
împiedica cercetarea pe termen nelimitat.
Ce s-ar întâmpla, de exemplu, dacă oamenii de ştiinţă ar
reuşi sa dezvolte un tratament pentru boala Alzheimer, care în
același timp, ca un efect secundar, ar putea de asemenea îmbunătăţi
în mod dramatic memoria sau abilitățile cognitive ale oamenilor
sănătoși. Ar putea vreun guvern sau asociaţie guvernamentală să
oprească cercetarea în cauză? Odată acest tratament finalizat, nici
un guvern sau poliție din lume nu ar putea limita folosirea acestei
invenții numai pentru a vindeca pacienti Alzheimer și a-i opri pe
oameni sănătoși să beneficieze de tehnologie pentru a dobândi
super-memorie și abilități cognitive uimitoare? Este puțin
probabil.
Cyber-ingineria
Cyborgii [saiborg] sunt creaturi care combină piese
organice și anorganice, cum ar fi oameni cu mâini bionice. Într-un
fel suntem cu toții cyborgi, deoarece simțurile și funcțiile
noastre naturale sunt îmbunătățite de dispozitive cum ar fi
ochelarii, stimulatoare cardiace și telefoane, calculatoare.
Calculatoarele execută tot mai multe sarcini efectuate anterior de
către creierul și memoria organică. Cu toate acestea, în viitorul
apropiat, acest proces va merge probabil mult mai departe. Vom
începe probabil cu mecanisme artificiale conectate direct la
creierul nostru și la sistemul nervos. Mecanismele vor deveni
inseparabile, și ne vor schimba abilitățile, dorințele,
personalitatea și identitatea noastră.
Un exemplu este urechea bionică. Avem deja prototipuri
funcționale ale urechilor bionice. O ureche bionică înseamnă un
implant care absoarbe undele sonore prin intermediul unui microfon
amplasat în exteriorul urechii. Implantul filtrează sunetele,
identifică voci umane și alte sunete importante, și le traduce în
semnale electrice care sunt trimise la nervul auditiv central și de
acolo la creier. O astfel de ureche bionică nu numai că permite
surzilor să audă, dar lasă oamenii sănătoşi să dobândească
abilități auditive de excepţie. Același metodă poate crea ochi, nas
precum şi chiar mâini şi picioare bionice.
|
CREDIT -AMPUTEE-COALITION.ORG
|
Avem aici imaginea lui Jesse Sullivan ca se ține de mână
cu Claudia Mitchell. Jesse este un electrician american care şi-a
pierdut într-un accident în 2001 ambele brațe de la umăr. Claudia
şi-a pierdut un braț într-un accident de motocicletă. Ambii
folosesc acum membre bionice. O caracteristică uimitoare a
membrelor bionice este că ele sunt operate direct şi numai prin
puterea minţii. Semnale de la creier sunt traduse de
microcalculatoare în comenzi electrice și brațele se deplasează la
comandă. Când Jesse sau Claudia vor să-şi mişte mâinile, fac exact
ceea ce orice om normal face inconștient. Ei se gândesc doar la
asta și brațul se mişcă. În prezent, braţele bionice sunt un
înlocuitor slab pentru originalele organice, dar ele au potențial
de dezvoltare tehnologică nelimitat. În viitorul apropiat, se pot
produce braţe bionice mult mai puternice decât cele organice, mai
puternice decât ale oricărui campion la box. Mai mult decât atât,
membrele bionice au avantajul de a putea fi înlocuite tot la
fiecare câțiva ani sau îmbunătăţite ori de câte ori un model nou
apare pe piață. Ele pot fi, de asemenea, detașate corp și operate
de la distanță. Suntem obişnuiţi ca toate părțile corpului nostru
să fie conectate local, ca parte a unui singur trup, dar în acest
fel funcţionează doar corpurile organice. Odată ce conectăm membre
bionice, nu mai există nici un motiv pentru care ele să mai fie
situate în aceeași cameră, sau oraș, sau chiar pe același continent
sau planetă. Oamenii de ştiinţă de la Universitatea Duke, din North
Carolina, au demonstrat recent acest lucru folosind maimuţele
Rhesus.
| CREDIT - WEBLEARNENG.COM |
Savanţii le-au implantat maimuțelor rhesus electrozi în
creier. Electrozii preiau semnale de la creier și le transmit unor
dispozitivelor care controlează membre externe. Maimuțele au
învăţat astfel să controleze prin puterea minţii lor braţe şi
picioare bionice detaşate de corp. O maimuță numită Aurora, a
învățat cum să controleze doar cu mintea ei, numai cu gândirea ei,
un braț bionic detașat în timp ce mişcă simultan cele două brațe
naturale. Aurora este deci acum ca o zeiță hindusă. Are trei brațe
și brațele ei pot fi localizate, cel puțin al treia braț poate fi
situat într-o altă cameră, în alt oraș, pe un alt continent. Aurora
poate sta într-un laborator din Carolina de Nord, îşi poate
scărpina capul cu o mână, spatele cu o altă mână și în același timp
poate fura o banană în New York cu a treia mână, pe care o
controlează doar prin puterea minţii, și care, din punctul ei de
vedere este tot o mână de-a ei. Se simte ca o mână suplimentară. Un
tovarăș de-al lui Aurora, o maimuță Rhesus numită Adoya, a devenit
celebră în 2008, când din laboratorul ei din Carolina de Nord a
controlat o pereche de picioare bionice poziționate în Japonia.
Stătea în Carolina de Nord, cu creierul conectat prin internet la
picioarele din Japonia și mers în Japonia. Picioarele lui Adoya din
Japonia aveau de 20 de ori greutatea întregului corp.
Tehnologia citirii minţii
O altă direcţie de foarte interesantă cercetează
posibilitatea de a citi mintea, gândurile din mintea unei persoane.
Există o boală foarte gravă numită sindromul blocat
înăuntru (Locked In Syndrome), în care oamenii devin
pur şi simplu prizonieri ai propriei minţi. Îşi pierd treptat
controlul a toate sau aproape toate părţile corpului lor, dar
abilitățile lor cognitive, de simţire și gândire și așa mai departe
rămân intacte, devin deci blocaţi în interiorul organismului în
imposibilitatea de a mai face ceva. Persoanele care suferă de acest
sindrom teribil nu mai au de multe ori cum să comunice cu lumea
exterioară. Ei mai pot doar să-şi mişte foarte uşor ochii și doar
în acest mod mai comunică cu lumea exterioară prin da sau nu sau
lucruri de genul asta. Există în prezent studii în care pacienţilor
care suferă de acest sindrom li se implantează electrozi în creier,
la fel ca la maimuțe. Aceşti electrozi înregistrează semnalele
trimise de creier și oamenii de știință încearcă să traducă aceste
semnale, nu doar pentru a mișca membre bionice, dar de asemenea
pentru a le traduce în cuvinte. Dacă experimentele vor reuși,
înseamnă că persoanele care suferă de acest sindrom îngrozitor vor
fi capabile să comunice cu lumea exterioară, folosind un calculator
care să traducă semnalele creierului lor în cuvinte. Am avea la
dispoziție posibilitatea de a citi direct gândurile din mintea
altei persoane, fie că el o vrea sau nu. Să ne gândim ce ar putea
CIA face de exemplu cu o astfel de invenție uimitoare.
Dintre toate proiectele de cercetare în domeniul
tehnologiilor cyborg, cea mai revoluționară este încercarea de a
crea o interfaţă bidirecţională
creier-calculator, care va permite computerului să
citească semnalele electrice din creierul uman în timp ce transmite
simultan semnale pe care creierul le poate citi, interpreta și
înțelege. Imaginați-vă că o astfel de interfaţă directă poate fi
folosită pentru a lega un creier direct la internet, astfel încât
am putea naviga pe internet folosind doar conştiinţa, fără degete
sau ochi, sau pentru a lega direct mai multe creiere la același
computer, care le leagă pe toate împreună și crează un soi de reţea
de creiere. Ce se întâmpla, în acest caz, cu concepte cum ar fi
memoria, conştiinţa sau identitatea individuală, în cazul în care
creierul poate avea acces direct la experienţe și amintiri
colective? Într-un astfel de scenariu, un cyborg ar putea spre
exemplu prelua amintirile altcineva. Nu doar să audă despre ele sau
să le citească într-o carte sau să-şi imagineze ce a simţit
celălalt, ci să preia în mod explicit amintirile ca și cum ar fi
ale sale. Ce s-ar întâmpla atunci cu identitatea genului atunci
când mintea devine colectivă și bărbații îşi pot aminti în
totalitate experienţele unei femei? Nimeni nu știe răspunsul la
astfel de întrebări complicate. Ceea ce este însă deja clar este că
astfel de cyborgi nu vor mai fi oameni, creaturi organice, animale
ecologice, ci vor fi ceva complet diferit de noi și de oricare alt
animal. Vor fi un alt fel de a fi, atât de fundamental diferit
încât nici măcar nu am putea încerca să înţelegem implicațiile
filosofice, psihologice sau politice ale unui astfel de
scenariu.
Ființe non-organice
A treia metodă pentru a crea entități care să ne
înlocuiască în lume este să creăm ființe artificiale. Cyborgi
combină încă creierul cu calculatorul, componente organice cu
componente anorganice. Există însă posibilitatea de a crea ființe
complet non-organice, lipsite de orice componentă organică. Cel mai
simplu exemplu sunt programele de calculator și virușii care pot
evolua și învăța lucruri noi în mod independent. Centre de calcul
de astăzi încearcă să creeze programe de învățare pentru calculator
astfel ca acesta să poată învăța de la sine, să poată evolua
complet independent de persoana care l-a programat inițial. Primul
astfel de programul de învățare independent ar fi creat de un om,
dar odată ce există, poate începe să evolueze în direcții noi și
foarte diferite, pe care care nici creatorul şi nici un alt om nu
le-ar mai putea prevedea. Prototipul unui astfel de program, precum
și a evoluției sale, există deja și se numește virus de calculator.
Acesta se raspândeşte prin intermediul internetului, virusul se
replică de milioane și milioane de ori, urmărit tot timpul de
programe anti-virus care încearcă să-l distrugă, în concurență tot
timpul cu alți viruși și alte programe pentru resursele limitate
din spațiul cibernetic. Ce se întâmplă dacă într-o zi, atunci cand
virusul se reproduce, se produce o greșeală de copiere? O mutație
computerizată, mutația apare deoarece inginerul uman care programat
inițial virusul, l-a programat să facă de asemenea greșeli de
replicare aleatorie și acum apare o mutație din cauza unor erori
aleatorii. Dacă din întâmplare noul virus este mai bun la
sustragerea de sub programe antivirus, fără a-şi pierde capacitatea
de a invada alte computere, această nouă versiune s-ar putea
extinde fulgerător în spațiul cibernetic. Viruși mutanţi vor
supraviețui și se vor reproduce mai bine decât versiunile
anterioare. Pe măsură ce timpul trece, spațiul cibernetic va ajunge
plin de viruşi noi, ne-creaţi de om, viruşi care sunt supuşi unei
evoluții non-organice. Sunt astfel de creaturi vii? Este asta
viață? Depinde cum vrem să definim viața. Dar un lucru este sigur,
avem aici o cale sau metodă nouă de evoluție, un proces evolutiv
complet independent de lumea organică, departe de legile și
limitările evoluției organice.
(CREDIT - Techbeat.com)
Imaginați-vă o altă posibilitate. Să presupunem că ne-am
putea salva creierul într-un calculator și am putea apoi dialoga cu
el. Ar fi un computer capabil să gândească și să simtă ca un Homo
sapiens? Dacă ar fi așa, ar fi el tot noi, sau altcineva? Ce s-ar
întâmpla dacă programatorii ar putea crea o conştiinţă cu totul
nouă, dar de natură digitală, compusă din cod de computer, dar cu
conştiinţă de sine, amintiri și așa mai departe. Dacă am rula un
astfel de program pe computer l-am mai putea numi persoană? Dacă
l-am șterge, am putea fi acuzaţi de crimă? Scenariul pare ipotetic,
dar este posibil să avem răspunsuri la aceste întrebări mai devreme
decât se aşteaptă majoritatea oamenilor. În 2005, oamenii de
ştiinţă au lansat proiectul Creierul
Albastru. Proiectul speră să recreeze un creier uman
în interiorul unui calculator, folosind circuite electronice pentru
a simula reţelele neuronale din creier. Semnalele electrice din
creier se propagă de la neuron la neuron, proiectul speră astfel să
reproducă un creier în interiorul calculatorului folosind semnale
electronice trimise de la circuit la circuit. Directorul
programului susține că dacă proiectul primește finanțare adecvată,
în doar un deceniu sau două am putea avea un creier artificial
umanoid în interiorul unui calculator, un creier artificial bionic,
care ar putea vorbi, simți și să se comporte la fel de uman ca noi
(vizionaţi capodopera “Ea” cu Joaquin Phoenix n.t.). Nu toți
cercetătorii sunt de acord că acest lucru este posibil, mulți
susțin că mintea funcționează într-un mod foarte diferit de modul
în care operează calculatoarele. Ei susţin că nu va fi niciodată
posibil să se creeze o minte în interiorul computerului. Sunt
dezbateri interminabile cu acest subiect. Cu toate acestea, este
dei notat că în aprilie 2013, Uniunea Europeană a decis să facă
proiectul Blue Brain proiectul de vârf al științei europene pentru
anii următori și a donat 1 miliard de euro pentru a finanța acest
program. Deci, cel puțin vârful Uniunii Europene, Departamentul de
Ştiință al Uniunii Europene, crede că există posibilitatea
ca Proiectul Blue Brain să fie un
succes.
Redefinirea umanităţii
Dr. Harari a descris cele trei metode principale prin
care Homo sapiens s-ar putea transforma într-o altă formă de
existenţă folosind bioinginerie, tehnologii cyborg sau inventând
forme de viață non-organice. Care ar fi implicațiile sociale,
politice sau etice dacă măcar una dintre aceste metode va reuși? În
prezent, s-a explorat efectiv doar o parte mică din potențialul
acestor metode. Cu toate acestea, anul 2013 este în mijlocul unei
revoluții sociale, politice și etice fără precedent. Tot mai multe
domenii sunt zgâlţâite din nepăsare. Avocați și judecători trebuie
să rescrie problemele de intimitate și de identitate. Guvernele
trebuie să regândească îngrijirea sănătății și conceptul de
egalitate. Asociațiile sportive și instituțiile de învățământ
trebuie să redefinească ce înseamnă fair-play și ce înseamnă
împlinirea, realizarea. Fondurile de pensii și organizațiile
sindicale trebuie să se adapteze la o lume în care vârsta de 60 ar
putea fi noul 30. Va trebui să ne preocupăm cu toţii de problemele
etice și sociale aduse de bioinginerie, de cyborgi și de viața
anorganică.
Respectul pentru sfera privată
| CREDIT -TIMESOFISRAEL. COM |
Să abordăm problema sferei private. Cartografierea
completă a genomului uman (exomul uman n.t.) a durat 15 ani și a
costat 3 miliarde de dolari. Astăzi, se pot obţine informaţii
despre ADN în câteva zile, pentru costuri de câteva sute de dolari.
Există companii pe internet care oferă acest serviciu. Se deschide
astfel calea spre o revoluție în îngrijirea medicală, medicina
personalizată care se potrivește tratamentul ADN-ului propriu.
Folosind copia ADN-ului, medicul de familie poate spune cu o
siguranţă mai mare decât oricând înainte că persoana se confruntă
cu un risc ridicat de cancer la ficat, dar în acelaşi timp nu
trebuie să-şi facă griji pentru atacuri de inima. El poate de
asemenea determina, pe baza ADN-ului tău, că un medicament foarte
popular, care e efectiv la 92% din populație, la tine e complet
inutil, și că trebuie să iei o pastilă periculoasă pentru
majoritatea oamenilor, dar care la tine e perfectă. Pe lângă
aspectele pozitive, harta ADN-ul poate deschide calea unor abuzuri
îngrozitoare. De exemplu, societățile de asigurare ar putea primi
dreptul de a-ţi scana ADN-ului şi ce se întâmplă dacă ele descoperă
că aveți o tendinţă genetică spre comportament nesăbuit? Ele pot
spune da, ai aceasta genă, deci vei plăti dublu. Sau, spre exemplu,
atunci când aplicăm pentru un nou loc de muncă, şeful viitor ar
putea cere ca în loc de CV, el să vrea ADN-ul tău. Ar avea dreptul
angajatorul să ceară un astfel de lucru? Și ar avea dreptul
angajatorul să favorizeze pe altcineva pentru că ADN-ul său este
mai potrivit pentru poziţie decât ADN-ul tău, pentru că al tău are
o genă suspectă, legată adesea de un comportament problematic? Ai
avea atunci dreptul, într-un astfel de caz, să dai compania în
judecată pentru discriminare genetică sau ar trebui să accepţi
hotărârea ei? De ce nu? Dacă înţelegem în profunzime informaţia din
ADN, de ce să n-o folosim?
| CREDIT -. DC23-MECHARTS |
Astfel de dileme pălesc în comparaţie cu implicațiile
etice, sociale, și politice ale Proiectului
Ghilgameş, proiectul care promite oamenilor viață
veșnică și abilități de supra-oameni. Declarația Universală a
Drepturilor Omului, programe medicale guvernamentale din întreaga
lume, programele naționale de asigurări de sănătate și
constituțiile naționale din întreaga lume recunosc că o societate
umană benevolentă trebuie să ofere tuturor cetăţenilor săi
tratament medical corect și să păstreze toți membrii societății pe
cât posibil într-o stare de sănătate bună. Totul sună bine şi
frumos atâta timp cât medicina se preocupă în principal cu
prevenirea bolilor și vindecarea bolnavilor (egalitarism medical).
Ce s-ar întâmpla dacă dintr-o dată medicina devine mai preocupată
de perfecţionarea abilităților umane, oferind oamenilor abilități
noi, şi nu doar de vindecarea bolilor (elitism medical)? Ar avea
toți oamenii dreptul la asemenea capacităţi extinse? Sau am fi
martorii apariţiei unei noi elite supraomeneaşti care au
posibilităţi fenomenale exclusive? Lumea modernă de astăzi se
mândrește cu recunoașterea, pentru prima dată în istorie, a
egalitaţii de bază a tuturor oamenilor. Am putea pune bazele
apariţiei celei mai mai inegale societăţi care a existat vreodată
pe pământ.
De-a lungul istoriei, clasele superioare au susținut
mereu că sunt mai inteligente, mai puternice, mai bune decât
clasele inferioare. De obice însă, se păcăleau doar pe sine înșiși.
În Evul Mediu, regii afirmau că erau superiori țăranilor. Dar un
copil născut într-o familie de țărani săraci putea să fie la fel de
inteligent ca un prinț încoronat, ca orice fiu al regelui. Cu toate
acestea, astăzi, cu ajutorul noilor capacități medicale şi
ştiinţifice, pretențiile claselor superioare pot deveni o realitate
obiectivă. Clasa superioară ar putea deveni cu adevărat superioară,
mai inteligentă, mai puternică și mai bună decât clasele inferioare
şi decât toți ceilalți.
Literatură de anticipaţie sau
fapt?
| CREDIT -WALL001.COM |
Trebuie să înţelegem că aceste discuţii nu sunt doar
fantezii. Este știință. Cele mai multe nuvele de science fiction
descriu o lume în care un Homo sapiens identic nouă beneficiază de
o tehnologie superioară, cum ar fi nave spatiale care călătoresc cu
viteza luminii, arme laser. Dilemele umane etice și politice,
esențiale în filmele science-fiction sau în cărţi privesc oameni ca
noi. Personajele sunt luate din lumea noastră, și doar recrează
tensiuni sociale și dileme emotionale pe un fond futurist.
Potențialul real al tehnologiei viitoare este nu de a schimba
navele spațiale, ci pe Homo sapiens per
se: emoțiile, gândurile și dorințele noastre intime.
Science-fiction rareori descrie un astfel de viitor pentru că o
descriere exactă este, prin definiție, de neînțeles pentru oamenii
de azi (cu unele excepţii: Gattaca, Dark City n.t.). Scrierea unui
film despre viața unor super-cyborgi din viitor este ca şi cum am
prezenta tragedia Hamlet la un public de Neanderthal. Ei nu vor fi
în măsură să înțeleagă ce se întâmplă. În mod similar, nu putem
înțelege o poveste adevărată despre viitor. Viitorii stăpânii ai
acestei lumi, dacă previziunile devin realitate, vor fi probabil
mult mai diferiţi de noi decât suntem noi faţă de neanderthalieni.
Aceasta deoarece noi și neanderthalienii sunt cel puțin umani și
organici, ființele viitoare vor fi zeităţi, probabil cel puțin
parţial anorganice. De aceea tot mai mulţi savanți consideră că
ceea ce ne așteaptă cu adevărat în viitor este momentul
singularităţii.
Singularitatea este un punct în viitor după care
înțelegerea noastră despre lume se dărâmă complet (credit Ray
Kurzweil n.t.). Un punct după care tot ceea ce știm despre noi
înșine și despre lume, speranțele și temerile și așa mai departe,
toate identitățile noastre vor deveni cu totul irelevante. Nu ne
putem imagina acest punct sau ce se va întâmpla după acest punct.
Este singular, nu este comparabil cu orice altceva din câmpul
nostru de experiențe. Singularitatea este
un termen preluat din fizică. Fizicienii definesc Big
Bang-ul ca o singularitate. Big Bang este un punct în
care toate legile naturale cunoscute, inclusiv spațiul și timpul,
nu există și nu funcționează într-un fel pe care să-l putem
înțelege folosind modele și cunoștințele actuale. Prin urmare, tot
din ce s-a întâmplat înaintea Big Bang-ului este pentru noi lipsit
de sens. Noțiunea de timp în sine nu are nici un sens în timpul Big
Bang-ului. Nu are deci sens să vorbim despre lucruri care s-au
întâmplat înaintea Big Bang-ului, pentru că însăşi timpul nu
exista. Big Bang-ul este un punct de singularitate în trecut. Ne
putem apropia cu repeziciune de un alt punct de singularitate în
viitor, în care lumea noastră şi sensul se vor prăbuși pur și
simplu. Ceea ce se va întâmpla dincolo de acest punct este de
neînțeles pentru noi, și e inutil să încercăm să ne imaginăm sau să
vorbim despre el.
Dacă pe drum nu intervin catastrofe nucleare sau
ecologice, ritmul de dezvoltare tehnologică este atât de rapid
încât vom ajunge în curând la punctul în care Homo sapiens va fi
înlocuit cu ființe cu totul altfel, înzestrate nu numai cu fizic,
dar şi cu abilități, experiențe cognitive și emoționale diferite.
Majoritatea oamenilor, cei mai mulţi sapiens găsim acest fapt
extrem de îngrijorător, deranjant la modul profund. Ne place să
credem că în viitor oameni ca noi vor coloniza planetă după planetă
în nave spațiale rapide. Nu ne place să contemplăm posibilitatea
că, în viitor, ființe cu capacităţile şi identitățile noastre
emoționale nu vor mai exista, iar locul nostru în univers va fi
luat de către forme de viață străine ale căror abilități vor fi net
superioare nouă, forme de viață bizare, descendenți ai noştri, care
se vor uita la noi în același mod în care ne uităm noi la
neanderthalieni.
Trebuie subliniat faptul că toate acestea sunt, desigur,
doar speculații. Nimeni nu știe cu adevărat ce se va întâmpla în
viitor. Ar fi chiar surprinzător dacă toate previziunile menţionate
în ultimele paragrafe se vor materializa. Istoria ne învață, din
nou și din nou, că ceea ce pare a fi inevitabil și se zăreşte după
colţ, nu se poate materializa din cauza unor bariere neprevăzute.
Din contră, se pot derula cu totul alte scenarii, neprevăzute de
nimeni. De exemplu, în 1940, atunci când a început era nucleară cu
atentatele cu bombă de la Hiroshima și Nagasaki, şi mai târziu,
când în a început era explorării spaţiale, când sovieticii au
lansat Sputnik în spațiu, şi americanii au aselenizat
pe Lună, lumea a dat frâu liber la fantezii și
previziuni că în anul 2000, oamenii vor trăi deja în colonii pe
Marte și pe Lună sau pe Pluto (Neil deGrasse Tyson: We
Stopped Dreaming, n.t.). Au fost multe alte fantezii
și previziuni despre lumea nucleară a anului 2000. Foarte puține
dintre aceste previziuni s-au întâmplat în fapt. Nu trăim niciunul
în colonii pe Marte alimentate de energie nucleară.
În schimb, nimeni care a trăit în timpul Hiroshima
sau Sputnik nu a reușit să prevadă
internetul, care în multe privințe este mai uimitor decât a trăi pe
Marte într-o colonie nucleară. Trebuie deci să nu luăm explicit
conţinutul acestei lecții, ci mai mult ca un impuls să dăm frâu
liber maginaţiei. Ar trebui să luăm în serios nu previziuni exacte,
ci ideea de bază că următoarea etapă a istoriei va include nu numai
transformări tehnologice și organizaționale, ci de asemenea
revoluții fundamentale în conștiința și identitatea umană. Ar putea
fi revoluții atât de fundamentale încât vor pune în discuție
însăşi esenţa umană. Orice va supravieţui
la revoluţii, nu va mai fi uman.
Cât timp mai avem până se întâmplă acest lucru? Până la
singularitate? Nimeni nu știe cu adevărat, desigur. Unii experți
spun că până în anul 2050, în mai puțin de 40 de ani, Pământul va
fi deja populat de supra-oameni. Predicţii mai puţin radicale
vorbesc despre secolul următor sau de două-trei secole. Din
perspectiva celor 70.000 de ani de istorie ai lui Homo sapiens, ce
mai reprezintă câteva secole? Suntem foarte aproape de sfârșitul
erei lui Homo sapiens, de sfârșitul istoriei, și de începutul a
ceva complet nou. Fie că va dura căţiva zeci de ani sau câteva
secole, este foarte clar că noi sapiens am început să ne gândim mai
mult la aceste chestiuni. Cea mai importantă întrebare cu care se
confruntă astăzi omenirea este ce vrem să
devenim? Această întrebare este numită întrebarea
îmbunătăţirii umane. În ce fel vrem să înnobilăm omenirea? Astfel
de întrebări pun în umbră toate dezbaterile care-i preocupă în
prezent pe politicieni, oameni de știință, filozofi sau oameni
obișnuiți. Toate dezbaterile de astăzi între diferite națiuni,
ideologii, religii și clase vor dispărea, împreună cu Homo sapiens.
În cazul în care urmașii noștri supraumani vor opera la un nivel
diferit de conștiință, sau poate vor deţine ceva dincolo de
conștiință pe care nu-l putem nici măcat concepe, este îndoielnic
că ei vor mai da vreo atenţie creștinismului sau islamului, că se
vor mai organiza în comunism sau capitalist, sau că se vor mai
împărţi în sexe ca şi noi, bărbați și femei. Toate acestea vor
dispărea.
Cei mai mulți oameni prefera pur și simplu să ignore
aceste scenarii. Chiar și domeniul bioeticii preferă o altă
abordare. Cei mai mulți bioeticieni, cei care sunt interesați de
etica biotehnologiei și așa mai departe, se întreabă de obicei nu
ce vrem noi să devenim, ci ce ne este interzis să facem? Este
acceptabil să facem experimente genetice pe oameni? E bine să facem
experimente pe fetuși avortați sau celule stem? E etic să clonăm
oi? E etic să clonăm cimpanzei? Ce putem spune despre clonarea
oamenilor? Toate aceste întrebări sunt importante. Suntem naivi
dacă ne imaginăm că am putea să tragem pur și simplu frâna și să
oprim toate proiectele științifice care îl metamorfozează pe Homo
sapiens într-o altă formă de viaţă. Este imposibil să oprim complet
astfel de proiecte, deoarece ele sunt indisolubil legate de
cercetarea care luptă contra bolilor şi a morţii - Proiectul
Ghilgameș. Dacă-i întrebăm oamenii de ştiinţă care studiaza genomul
uman, sau pe cei care încearcă să lege creierul la calculator, de
ce fac toate astea? De ce vor să facă asta? Nouă din zece vor da
același răspuns standard. Ei încearcă să conecteze un creier la
calculator pentru a crea o conştiinţă în interiorul unui
calculator, vor să descifreze secretele ADN-ului pentru a vindeca
bolile. Este răspunsul standard pe care nimeni nu îl poate
contracara. Sună minunat, vindecarea bolilor. Chiar dacă
implicațiile spargerii codului ADN-ului, sau implicațiile creării
unui suflet în interiorul unui calculator sunt mult mai dramatice
decât vindecarea unei boli sau decât boala în sine. Aceasta este
încă justificarea standard pentru toate proiectele stiintifice în
derulare, pentru că astfel toată lumea este convinsă. Nimeni nu
poate pune în discuţie ţelul. Tocmai de aceea, proiectul Ghilgameș,
încercarea de a depăși boala, îmbătrânirea și moartea, este nava
amiral a științei. Ea servește ca justificare pentru tot ceea ce
face știința. Ori de câte ori există îndoieli, ne gândim scurt la
asta și spunem bine, să mergem mai departe. Acesta este motivul
pentru care nu se poate opri marșul științei și al
tehnologiei.
Singurul lucru pe care îl putem face este de să
influențăm într-o oarecare măsură direcţia în care o luăm. Am
putea, prin urmare, să începem să ne întrebăm, nu numai ce ne
interzicem să facem, dar de asemenea să începem să ne punem o
întrebare mult mai importantă și mai dificilă: Ce vrem să devenim?
Și, din moment ce am putea avea în curând posibilitatea de a ne
modifica propriile dorințe, de asemenea, problema reală cu care se
confruntă astăzi omenirea este, ce vrem să vrem
? Cei care nu sunt speriaţi de anvergura acestei întrebări,
ce vrem să vrem, probabil nu au conştientizat încă adâncimile ei
abisale.
Cu acestă întrebare tulburatoare - ce vrem să vrem - am
ajuns la sfârșitul cursului. Înainte de a spune la revedere, Dr.
Harari subliniază încă o dată că ce am învățat în timpul acestui
curs, o scurtă istorie a omenirii,
nu se propune a fi adevărul absolut, ci doar o posibilă
poveste despre istoria omenirii. Dacă întrebăm zece istorici
diferiţi, vom obţine probabil zece povești foarte diferite. Nu
trebuie să luăm acest curs ca fiind singurul adevăr absolut,
dogmatic. E mai bine să-l luăm ca pe o invitație de a explora
istoria de unul singur. Scopul lui în nu a fost atât de mult să ne
convingă că un anume eveniment sau teorie este cea adevărată, ci
mai degrabă să planteze în mintea nostră întrebări importante
despre istoria omenirii, despre trecut, prezent și viitor. Cu
speranţa că rămân mai multe întrebări decât la început, să le
cuplăm pe acestea cu dorința de a studia și de a afla mai multe
despre istoria noastră. În plus, se speră că cei care termină
cursul se simt puţin mai frământaţi decât atunci când au început.
Neliniştiţi cu privire la mai multe întrebări la care noi, oamenii,
nu avem încă un răspuns clar. Frământaţi de mai multe evenimente
problematice care au avut loc în trecut, și neliniștiţi în ce
priveşte direcția în care ne poate duce istoria în
viitor.
Nota finala a Dr Harari.
Oamenii se întreabă de multe ori dacă studiului istoriei
are vreun scop? Îşi imaginează deseori că studiem istoria ca să
prevedem viitorul, sau ca să nu repetăm greșelile trecutului. În
opinia mea, ar trebui să studiem istoria nu doar pentru a învăța
din trecut, ci pentru a fi liberi de el.
Fiecare dintre noi s-a născut într-o lume proprie,
guvernată de un ansamblu de norme și valori, precum și de un sistem
economic și politic. Din momentul naşterii, luăm realitatea
înconjurătoare ca fiind naturală și inevitabilă, şi tindem să
credem că modul în care oamenii îşi trăiesc viața în ziua de astăzi
este singura cale posibilă. Rareori ne dăm seama că lumea pe care o
ştim este rezultatul unor accidente istorice în lanţ, care au
modelat nu numai tehnologia, politica și economia noastră, dar
chiar şi modul în care gândim și visăm. În modul similar, trecutul
ne orientează viziunea spre un singur viitor posibil, ca şi cum
ne-ar ţine blând capul pentru a ne orienta privirea într-o direcţie
anume. Trăim apăsarea trecutului din momentul naşterii, așa că n-o
mai conştientizăm. Studiul istoriei își propune să slăbească
această strânsoare, și să ne înveţe cum să ne întoarcem capul
liber, să gândim în moduri noi, și să învăţăm să acceptăm viitoruri
posibile.
Sper că prin introducerea în istoria omenirii, cursul
v-a ajutat să vă eliberaţi din strânsoarea trecutului.
