În urmă cu mai bine de 10 ani îl descopeream pe Abraham Verghese într-o traducere publicată în proaspăta colecție de ficțiune a Editurii Litera de la acel moment. Un medic reputat cu o carieră didactică la o universitate americană prestigioasă, un pledant pentru medicina la patul bolnavului, pentru cultivarea competențelor empatice și a relației directe și umane cu cei suferinzi, Verghese și-a făcut debutul literar în anul 2009 printr-un roman impresionant, de peste 600 de pagini „Să tai în piatră vie”. Acest volum tradus în limba română la Editura Litera  era deopotrivă un bildungsroman întins pe jumătate de secol, dar și o panoramă de epocă focalizată pe istoria zbuciumată a unui stat african. Nu e de mirare că Verghese își folosește experiența biografică, ținând cont de bogatul caracter nomad al parcursului său: născut în Etiopia, cu studii medicale în India, dar și în SUA, autorul american pare să valorifice din plin aceste conținuturi multiculturale sinuoase în creațiile sale.

Așadar, și în al doilea roman al său Verghese apelează atât la experiența biografică personală (pentru că a studiat la Madras, în India), dar mai ales la cea a părinților săi pentru a construi o narațiune cel puțin la fel de impresionantă ca cea de la debut. „Legământul apei” este o poveste de familie stratificată temporal, în care se oglindește discret povestea transformării Indiei dintr-o extensie colonială a Imperiului Britanic, într-un stat autonom care începe să beneficieze de progres și autonomie în doar jumătate de secol. Construcția și abordarea mi-au amintit de un alt roman discutat recent la Clubul de Lectură Bibliofeel, anume „Râul destinelor” semnat de Sawako Ariyoshi, o poveste multigenerationala în care se developa evoluția Japoniei de la finalul secolului al XIX-lea spre mijlocul  secolului al XX-lea. Spre deosebire de povestea lui Ariyoshi, narațiunea lui Verghese este mult mai amplă și mai ambițioasă, ținând cont că se întinde peste 700 de pagini și oferă spațiu de desfășurare narativ mult mai generos.

Povestea începe la începutul secolului al XX-lea și se plasează în zona de sud-vest a Indiei, în regiunea Kerala și are în prim plan o familie nativă creștină a regiunii. Evocarea se desfășoară relativ cronologic, abordând generația lui Mariamma, supranumită de fiul vitreg Ammachi Mare. Încă o adolescentă, Mariamma e surprinsă la scurt timp după decesul tatălui ei și implicată într-o căsătorie aranjată cu un văduv relativ bogat. Verghese oferă o imagine elaborată asupra maturizării și integrării lui Ammachi de la statutul de musafir novice, la viitoarea stăpână a casei care își asumă deplin rolul casnic prescris de normele epocii. În această perioadă India este încă o colonie britanică în care anumite regiuni sunt extrem de sărace (Parambili, locul în care se petrece acțiunea este o comunitate lipsită de resurse și de acces la utilități, în care oamenii subzistă prin eforturi individuale, în fiecare gospodărie). Pe de altă parte, sistemul castelor e rigid și funcțional, în ciuda eforturilor de creștinare ale coloniștilor: brahmanii sau nambudirii sunt singurii care dețin pământ și au cele mai multe drepturi, nairii sunt castă de războinici care supraveghează domeniile brahmanilor, ezhava sunt casta meșteșugarilor, iar la baza ierarhiei se află truditorii, adică pulayarii și cherumanii (supranumiți paria sau cei de neatins) care sunt cel . 

Cei mai vizibili în casa lui Ammachi Mare sunt tocmai acești pulayari care lucrează ca servitori fideli și nu au voie nici măcar să intre în încăperile stăpânilor. Atmosfera din căminul lui Ammachi Mare nu este însă una dramatic-tensionată, ci pare mai degrabă un microunivers bine așezat, în care fiecare își cunoaște, își acceptă și își respectă locul. Familie și rolurile de gen sunt asumate natural, iar trezirea sexuală a lui Ammachi Mare (în care ea se simte ca o participantă neștiutoare) desăvârșește apartenența ei la o lume în care rolul femeii e prestabilit. La fel ca în romanul lui Ariyoshi, evocarea acestei perioade patriarhale nu transmite suferința și limitarea femeii surprinsă într-un context asupritor, ci mai degrabă atingerea unui anumit tip de echilibru. Familia lui Ammachi Mare va fi marcată de două lovituri: fiul vitreg se îneacă, rezultat al unei boli misterioase care îi face sensibili la apă pe cei din familie iar fiica lui Ammachi Mare se dovedește a fi suferindă de cretinism, pe fondul unei disfuncții tiroidiene, rămânând permanent cu un grad de întârziere intelectuală. Al treilea copil, Philipose va ocupa apoi planul narativ, ca exponent al următoarei generații.

Verghese oferă apoi un plan narativ paralel, cel al doctorului Digby care se înscrie în Serviciul Medical Indian pentru a se perfecționa în chirurgie. În ciuda priceperii sale și a reputației pe care o dobândește, cade victima unei nedreptăți profesionale și trăiește apoi consecințele tragice ale unui amor ilicit, în urma căruia își pierde uzul fin al mâinilor și rămâne să se recupereze și să îl asiste pe un alt medic de origine suedeză, într-o leprozerie izolată. Povestea lui Digby se va intersecta mai târziu cu cea a familiei din Parambil, într-o manieră neașteptată.

Deși are șansa de a deveni medic, Philipose preferă studiul literaturii și îi uimește pe cei din familia sa traducând și rezumând romanul lui Melville, Moby Dick. Ascensiunea sa educațională e limitată însă de o misterioasă problemă de auz pe care o dezvoltă și care îi va întrerupe accesul la studii. Cu toate acestea Philipose reușește în anii ‘30 să își publice câteva articole și lucrări, inspirate de nedreptățile și tragediile umane la care asistă într-o Indie care înceapă să fiarbă și să se emancipeze înainte de cel de-Al Doilea Război Mondial, în care și Palambir se ridică și cunoaște primele beneficii ale serviciilor comunitare. Spre deosebire de mama sa, Philipose are șansa să întâlnească o femeie de care se îndrăgostește, anume pe  Elsie o artistă plastică în devenire. Prin contrast cu destinul mamei sale, Elsie și Philipose se aleg reciproc pe temeiuri personale, fiind impresionați de natura vocațională și de potențialul intelectual și artistic individual. Dragostea pare să fie umbrită de caracterul ușor ezitant al lui Philipose care va conduce în cele din urmă la o altă tragedie personală a primului copil pe care îl au împreună. Criza căsniciei lor se suprapune cu criza indiană a acestei perioade, India fiind în căutarea afirmării identității proprii, într-un context în care  nivelul de emancipare revendică în cele din urmă  independența față de britanici.

Ultima generație surprinsă a familiei indiene este cea a lui Mariamma, fiica lui Elsie și nepoata lui Ammachi Mare. Născută într-un context efervescent social și pe fondul crizei casnice a părinților ei, în care tatăl cadă pradă dependenței de opiu, Mariamma ilustrează conștiința feminină revendicativă, dispusă să ia atitudine împotriva tiraniei patriarhale. Mariamma alege să studieze medicina, să devină neurochirurg, se luptă activ și refuză să se supună abuzurilor care au loc încă în universități. Parcursul ei nu va fi străin de vulnerabilitatea unei legături amoroase ambigue cu un băiat botezat Lenin care alege să devină parte a mișcării de protestatari stângiști nalaxite, dar care va cădea victimă propriilor acțiuni, dar și unei boli neurochirurgicale. Afirmându-se profesional, Mariamma va oglindi transformarea civică și civilizațională a Indiei și va fi pionul care va desluși două secrete familiale importante.

Povestea lui Verghese impresionează prin amplitudine și prin felul în care conectează narativ și simbolic o mulțime de elemente, așa cum apa din titlu pare să fie reperul metaforic care face legătura dintre viață și moarte, dar și între destinele separate de timp sau de afecțiuni premature. Lepra, holera, binecunoscute și fără tratament la acea vreme fac încă ravagii în comunitățile indiene, în vreme ce bolile endocrine, neurologice și mai ales cele cu fundament genetic au încă un aer misterios și frâng destine prematur, fără posibilități de salvare. În paralel cu poveștile de familie, se dezvoltă un alt fir narativ misterios, povestea bolilor incurabile care marchează comunitatea indiană și care devine comprehensibilă și vizibilă, culminând cu descoperirile pe care le face Mariamma. Acest element al progresului medical devine și un vehicul metaforic pentru evoluția Indiei și a civilizației cu precădere în secolul al XX-lea: trecerea de la sentimentul destinului, de la pasivitatea resemnată, acceptarea fatalității care domină spiritul primei părți a romanului, tributar mentalității ierarhice irevocabile, la spiritul activist, la curiozitatea și meritul individual care ajung să stăpânească prin cunoaștere și să aducă premisele de alinare și de vindecare.

Romanul „Legământul apei” scris deVerghese este unul cald, ușor romanțios, melodramatic, un roman care, pentru exigența activiștilor contemporani ar fi palid din punct de vedere istoric și ideologic. Mai toate personajele par simpatic-martirice, nu avem parte de o critică acerbă și minuțioasă asupra colonialismului și a sistemului de caste și nici asupra proporției tragediilor umanitare care s-au petrecut în India secolului al XX—lea.  Cu toate acestea, e o narațiune reușită, care funcționează fără mize ideologice, măcar ca o poveste bine spusă, capabilă să ne atingă emoțional. O poveste despre familie, tradiție, moștenire, o poveste despre evoluție, o poveste despre pierderi, discriminare și supraviețuire, dar și o poveste despre legături durabile, reziliență, despre progresul medical, romanul lui Verghese e o experiență de lectură captivantă și generoasă cu cititorii săi. 

Articol realizat de Sever Gulea pentru libris.ro.

„Am studiat filosofia, medicina, am fost librar, în prezent sunt medic psihiatru. Celebrez în fiecare zi faptul că suntem oameni născocitori (homo fictus).
Trăiesc înconjurat de povești, fie că deschid cărți, fie că ascult (cu plăcere) oameni, fie că mă povestesc pe mine însumi. Gândesc adesea în povești, visez în povești.
Pentru mine lectura e pur și simplu o prelungire firească a existenței, o formă de a reactualiza esența experienței umane etern narativă.”

Dacă simți că sunteți cititori pereche, vezi și alte articole de același blogger aici.