ori de câte ori răsfoiesc paginile internetului
văd mereu noi şi noi ipostaze în care mi-aş fi dorit să mă regăsesc
nostalgii, remuşcări, obsesii, încrâncenări, temeri şi dorinţe surde mă apasă
astfel încât viaţa se strecoară pe sub usă fugind cât mai departe
dar în momentul când deschid radioul uit că nu sunt singurul care ascultă
şi trăiesc măreţia muzicii fără remuşcări sau regrete
indiferent câţi oameni ascultă în acelaşi timp
o carte deschisă mă răpeşte
şi nu îi opun rezistenţă chiar dacă ştiu
că nu sunt nici primul şi nici ultimul din viaţa ei pe pământ
şi împreună putem explora toate cuvintele