Lucia Popovici, manager editorial Alice Books, și-a început activitatea în domeniul editorial în anul 2006, când a devenit membru al echipei Polirom, în cadrul căreia a lucrat ca traducător, corector, redactor, director de programe editoriale și proprietate intelectuală și redactor-șef. În 2021 a lansat împreună cu soțul ei Editura Alice Books, care-și propune să aducă în fața cititorilor cărți captivante, ce deschid orizonturi și schimbă perspective.

Laura Máté:Pentru început, ne puteți spune câteva lucruri despre povestea editurii? Cum a apărut ideea acestui proiect ambițios și care au fost principalele dificultăți întâmpinate la început de drum? Denumirea editurii este inspirată oare de îndrăgitul personaj al lui Lewis Carroll sau are o altă poveste în spate?

Lucia Popovici: În 2019, după demisia de la Polirom, am lucrat o perioadă ca freelancer – traducător și subtitler. Mai traduc și acum, însă mult mai puțin. Însă curând am fost pusă în fața unei alegeri care m-a frământat destul de mult: să schimb cu totul domeniul, să mă reprofilez și să o iau practic de la capăt sau să încerc să continui în domeniul editorial? Având și o vârstă, nu mă vedeam luând-o de la zero într-un alt domeniu, așa că am riscat. Mi-am spus că, dacă voi da greș și nu voi avea de ales, mă voi recalifica. Însă mărturisesc că m-ar fi durut să fac asta, am investit mult în acest domeniu – din timpul meu, din tinerețea mea –, am învățat mult de-a lungul timpului despre această industrie și mi-ar fi părut rău ca totul să se fi irosit, alegând un alt drum. Ideea înființării editurii ne încolțise mie și soțului – care a mai lucrat și el în domeniul editorial – cu mai mulți ani în urmă, însă abia în 2021 s-a legat totul și am avut toate condițiile necesare pentru acest pas. Am decis să pornim în această aventură îndrăzneață în timpul unei vacanțe, iar în drum spre casă am schițat pe un caiet de matematică al fiului nostru (am păstrat foile, bineînțeles) pașii pe care trebuia să-i urmăm. Asta se întâmpla în septembrie 2021, iar până la sfârșitul anului am publicat prima carte, Dezumanizat. Principalul obstacol nu a fost nicidecum unul la care ne-am fi așteptat. Ne imaginaserăm o mulțime de piedici, însă, cum-necum, lucrurile au decurs incredibil de bine, grație mai multor oameni care au crezut în noi și în acest proiect și ne-au susținut. Alice a avut parte de la bun început de un sprijin extraordinar, la care nu am fi sperat. Însă, cum spuneam, marea încercare pentru Alice a venit în februarie 2022, odată cu izbucnirea războiului din Ucraina. La fel ca pentru toți, și pentru noi a fost un șoc destabilizator, un moment de panică, de confuzie, în care am suspendat temporar activitatea – însă am reluat-o după câteva luni.

Într-adevăr, denumirea editurii este inspirată de personajul lui Carroll. Ne-am gândit mult cum să ne botezăm acest al doilea copil, am apelat și la o firmă specializată în așa ceva, însă nimic nu părea potrivit. Atunci ne-am întrebat cum am vrea să fie editura noastră dacă ar fi o persoană – și am ajuns la concluzia că ne dorim o editură curioasă, zvăpăiată, îndrăzneață și nonconformistă, iar personajul literar la care ne-am gândit amândoi a fost Alice.

Laura Máté: Cui se adresează cărțile publicate de Editura Alice Books? Aveți un public țintă? Sau fiecare titlu ajunge să-și aleagă în mod firesc cititorii?

Lucia Popovici: Am putea spune că titlurile noastre sunt citite preponderent de publicul tânăr, însă, după mine, cărțile Alice nu țin neapărat cont de vârstă, cred că e mai curând o chestiune de structură emoțională. Sunt cărți de o sensibilitate aparte – ne ajută să ne cunoaștem mai bine și să ne explorăm mai mult emoțiile, ridică probleme și teme importante, sunt lecturi la capătul cărora e imposibil să nu fii puțin schimbat. Iar în ciuda faptului că explorăm mai multe direcții editoriale, am constatat că, în general, avem mai curând cititori Alice Books, nu cititori ai unei colecții anume sau ai unui gen literar. Oamenii citesc cam tot ce publicăm, pentru că au încredere că vor găsi în fiecare titlu câte ceva care să le umple inima sau să-i ajute să se înțeleagă mai bine pe ei înșiși și pe cei din jur. Așadar, dacă ar fi să descriu publicul nostru – „țintă” mi se pare oarecum războinic –, el ar reuni oameni de toate vârstele, dornici să crească, să descopere lucruri noi despre ei înșiși și semenii lor, oameni care, în primul rând, nu se tem de emoțiile lor.

Laura Máté: Ne amintim că primele titluri publicate de Alice Books la începuturile sale au fost cărți din literatura asiatică semnate de autorul japonez Osamu Dazai și scriitoarea coreeană Yu Miri. De altfel, observăm cu ușurință că majoritatea titlurilor din portofoliul Alice Books fac parte din literatura asiatică. Nu putem să nu ne întrebăm dacă este vorba de o preferință personală, de un interes deosebit față de cultura orientală?

Lucia Popovici: Este, fără doar și poate, un interes față de cultura asiatică, care ne-a fascinat dintotdeauna. Totodată, este poate mai mult un interes față de trăirea asiatică. Acesta ne-a condus înainte de toate la scrierile lui Dazai, Yu Miri, Durian Sukegawa, Makoto Shinkai, Yoru Sumino sau Sohn Won-pyung. Am ales să publicăm acești scriitori japonezi și coreeni fiindcă am simțit că oferă o trăire mai intensă, emoții mai puternice, perspective noi asupra vieții și a misiunii noastre pe pământ.

Laura Máté: În ultimii ani se discută din ce în ce mai des de o creștere remarcabilă a vizibilității și recunoașterii literaturii asiatice pe piața literară globală. Credeți că această tendință influențează și piața de carte din România?

Lucia Popovici: Da, vedem că tot mai multe edituri își îmbogățesc portofoliile cu titluri japoneze și sud-coreene, ceea ce ne bucură mult. Tot mai mulți tineri citesc manga, ascultă K-pop și urmăresc animeuri și K-drama. Și cred că, într-o mare măsură, popularitatea sporită a literaturii asiatice li se datorează lor.

Laura Máté: Din experiența acumulată în acești primi trei ani de activitate ai Editurii, ne puteți spune care sunt factorii ce contribuie la succesul unui volum? Cât de mult cântărește popularitatea unui autor, ecranizarea unui roman, trendurile literare din social media?

Lucia Popovici: Într-adevăr, succesul unui volum este influențat de toți acești factori. Însă niciunul dintre ei nu poate susține popularitatea unei cărți pe termen lung și foarte lung. Trendurile vin și pleacă și nu pot aduce vânzări decât pe termen scurt. Ecranizările, la fel. Poate popularitatea autorului să aibă mai multe șanse, deși și aceasta poate păli la un moment dat. Pentru noi, o carte de succes este aceea care își găsește public și acum, și peste trei ani, și peste zece – și asta tocmai pentru că are ceva important de oferit, ceva în care se regăsesc cititorii ca ființe umane.

Laura Máté: Daring Alice este numele colecției ce include volumele de debut ale cărților publicate de Editura Alice Books, dar la fel de bine ar putea fi chiar numele editurii, întrucât multe dintre titlurile publicate sunt alegeri curajoase. Ne referim aici, în mod special, la acele cărți pentru care Editura a ales să păstreze o variantă fidelă titlului original, în ciuda posibilelor controverse pe care această decizie le-ar putea crea. Mă bucur că mama a murit și Vreau să-ți mănânc pancreasul sunt două astfel de exemple. Ne puteți spune cum au fost primite de către public aceste volume?

Lucia Popovici: Cei care nu cunoșteau povestea lui Jennette McCurdy sau pe autoare (noi am cunoscut-o grație băiatului nostru, care urmărea serialele Sam&Cat și iCarly, care ne-au atras și pe noi) au reacționat cu scepticism și respingere. Unii poate că au încercat să afle povestea din spatele titlului, alții nu. Nu îi putem judeca sau condamna pe cei din urmă, este un titlu dur și greu de rostit cu voce tare, aproape imposibil de înțeles pentru cei care au părinți iubitori. Însă am considerat-o o carte necesară, îndeosebi pentru cei care, la fel ca Jennette, au părinți narcisici și abuzivi. În plus, viața de vedetă pare ca desprinsă din povești, însă Jennette ne dezvăluie aici că nimic nu e așa cum pare. E o carte puternică, pe care am tradus-o cu lacrimi în ochi, la care țin enorm. Și mă bucur că, împreună cu AudioTribe, am realizat și o campanie intitulată „Mă bucur că sunt mai bine”, care s-a concretizat cu un audiobook ce reunește mărturii ale victimelor acestui tip de abuz narcisic. Este o problemă mai mare decât am fi crezut – se estimează că una din șase persoane este narcisică; citând-o pe Ramani Durvasula, este o problemă de sănătate publică. Am riscat cu această carte, e adevărat, dar ne-am asumat riscul fără să clipim, conștientizând importanța unei asemenea mărturii cutremurătoare.

Cât despre Vreau să-ți mănânc pancreasul, au fost oameni care ne-au întrebat dacă este un horror japonez sau o carte despre canibalism – din nou, întrebări pertinente, dat fiind titlul. Însă majoritatea cititorilor noștri știau deja cartea, este un bestseller și un fenomen în zona manga-anime, un light novel extrem de îndrăgit, și am avut încredere că îi va cuceri și pe cei care nu sunt familiarizați cu această zonă, fiind vorba despre o carte atât de emoționantă.

Laura Máté: Ne-a bucurat apariția romanului grafic Iarbă, scris de Keum Suk Gendry-Kim și tradus de Iolanda Prodan, un roman cu un puternic impact emoțional, ce redă povestea fetei coreene Lee Ok-sun, victimă a sclaviei sexuale pentru Armata Imperială japoneză, o carte ce poate stârni interesul cititorului pentru episoade mai puțin cunoscute din istoria celui de-al Doilea Război Mondial. Este acest volum primul dintr-o serie mai largă de romane grafice pe care le are Editura în vedere?

Lucia Popovici: Iarbă este primul volum din colecția Graphic Alice, pe care o vom dezvolta pe aceeași linie, a romanelor grafice cu impact, cu mesaje puternice, capabile să inspire și acum, și peste cinci ani. Nu putem dezvălui acum titlurile următoare, însă vă asigur că nu vor dezamăgi.

Laura Máté: Care sunt, până în momentul de față, cele mai căutate titluri Alice Books?

Lucia Popovici: Cele mai îndrăgite titluri sunt cele din seria Osamu Dazai, îndeosebi Dezumanizatși Școlărița, Pastă de fasole dulce de Durian Sukegawa, Migdală de Sohn Won-pyung, Dacă am fi ticăloși de M.L. Rio, Ea și pisica ei de Makoto Shinkai și Naruki Nagakawa și Vreau să-ți mănânc pancreasul de Yoru Sumino.

Laura Máté: Ne puteți dezvălui câteva dintre planurile de viitor ale editurii? Ce noi volume îi așteaptă pe cititori?

Lucia Popovici: Ne vom îmbogăți seriile de literatură Modern Alice și Classic Alice cu volume ca Schimbul de noapte de M.L. Rio și Eu, care nu am cunoscut niciodată un bărbat de Jacqueline Harpman; în colecția Kokoro vom publica Am avut din nou același vis de Yoru Sumino și alt light novel fenomen, îndrăgitul your name de Makoto Shinkai; însă vom iniția și alte colecții de nonficțiune, pe lângă cea de memorii, intitulată Yesterday, unde vom publica Povestea unui zid de Nasser Abu Srour, nominalizată recent la National Book Award.

Laura Máté: Cum citește un manager editorial în timpul liber? Pe lângă parcurgerea cărților, manuscriselor pe care le citiți ca parte din munca dumneavoastră pentru Editură, mai găsiți timp pentru lectură? Și dacă da, considerând experiența dumneavoastră de aproape 20 de ani în domeniul editorial, reușiți să vă detașați de rolurile pe care le-ați avut de-a lungul timpului (corector, traducător, redactor) atunci când citiți fără o „agendă de lucru”?

Lucia Popovici: Îmi fac timp și pentru lecturi personale, dacă e să le numim astfel, dar e adevărat că mi-e greu să citesc ceva fără să observ o greșeală de literă, de traducere sau de paginare. E inevitabil, cred, după ce ani de zile asta mi-a fost meseria, să găsesc și să îndrept greșeli. Totodată, știu bine că e aproape imposibil să fie totul perfect într-o carte și nu las asta să-mi strice bucuria și plăcerea lecturii.

Laura Máté: Ne puteți spune câte ceva despre obiceiurile dumneavoastră de cititor? Ce genuri literare citiți? Alegeți și volume tipărite în altă limbă decât română? Care sunt autorii dumneavoastră preferați? Aveți o carte preferată la care obișnuiți să reveniți?

Lucia Popovici: Citesc în română, engleză și franceză, de obicei seara. Nu am un ritual anume și nici nu trebuie să am anumite condiții ca să pot citi, m-am obișnuit să citesc și cu muzică și gălăgie în jur – traiul la cămin m-a ajutat să nu mai fac nazuri. Prefer literatura coreeană și japoneză, dar citesc cu plăcere și Young Adult, manga, romane grafice, cărți de dezvoltare personală, psihologie, istorie, thrillere (sunt și foarte pasionată de true crime) și îmi plac îndeosebi volumele de memorii. Cât despre autorii preferați, e greu de spus. Îmi plac Shakespeare, Orwell, Huxley, Dostoievski, Virginia Woolf, Rushdie, Ende, Dazai, Harper Lee, George R.R. Martin și, firește, scriitorii publicați la Alice. Extrem de dragi îmi sunt, trebuie să recunosc, Durian Sukegawa și Sohn Won-pyung. Le-am citit cărțile de 3-4 ori și de fiecare dată am mai descoperit câte ceva nou față de lecturile anterioare. (Și de fiecare dată am plâns…) Cartea la care revin mereu cu drag este – nu cred că e o surpriză – Alice în Țara Minunilor.

Laura Máté: Dacă ar fi să recomandați doar trei titluri Alice Books, care ar fi acestea? Iar din afara portofoliului editurii, ce cărți ați recomanda?

Lucia Popovici: Niciuna dintre cărțile noastre nu cred că ar putea dezamăgi – sau, cel puțin, ați găsi câte ceva deosebit în fiecare. Însă celor care își doresc să se conecteze mai bine cu ei înșiși și cu cei din jur, să se deschidă emoțional și care au nevoie de un balsam pentru suflet le-aș recomanda Pastă de fasole dulce, Migdală și Ea și pisica ei. Din afara portofoliului nostru, țin mult la Muzici și faze de Ovidiu Verdeș și la Drumul către libertate de Yeonmi Park. Însă foarte mult m-au ajutat Arta subtilă a nepăsării, Cele cinci limbaje ale iubirii și Vindecarea copilului interior.

Interviu realizat de Laura Mate pentru libris.ro. Articol apărut în Gazeta Libris, numărul 35, octombrie 2024. Gazeta Libris se distribuie gratuit în coletele Libris.

„Mereu am iubit cărțile și a avea un job care să mă aducă atât de aproape de ele precum sunt acum, părea până nu demult un vis. Fac parte din echipa de marketing a libris.ro și sunt în continuă căutare de răspunsuri și de povești bune.Când sunt întrebată ce înseamnă o carte bună, îmi vin în minte cuvintele lui Salinger. Acesta spunea că-l impresionează dacă, după ce termină o carte, simte c-ar vrea ca autorul să fie un prieten bun pe care să-l poată suna. Rezonez cu această definiție. Ce n-aș fi dat ca în liceu să-l fi putut suna chiar pe Salinger, s-o am în agendă pe Meg Jay, iar în anii de facultate să fi ieșit la cafea cu Elizabeth Strout.
Articolele și interviurile pe care le semnez se nasc din curiozitate, dragoste de carte, entuziasm pentru idei noi, respect și admirație pentru figuri reprezentative din lumea literară.” – Laura Mate

Dacă simți că sunteți cititori pereche, vezi și alte articole de același blogger aici.