M-am întrebat uneori de ce sunt atât de durabile și de impresionante romanele lui Dostoievski. Desigur, putem să vorbim de tematica universală, de profunzimea psihologică, de stilul rafinat al tiradelor discursive, de complexitatea construcției de personaj pe care le reușește marele scriitor rus. Însă mi-am dat seama că, dincolo de considerentele obiective, analizabile, romanele lui Dostoievski sunt puternice tocmai pentru că reușesc să genereze un efect ambivalent emoțional în cititor. Departe de o puritate emoțională monocromă, operele lui Dostoievski capturează ceva din caracterul nostru etern contradictoriu și oglindesc asta în reacția emoțională a cititorului. Pentru că, de cele ...