Am atatea de scris pentru toate cele care par a se desfasura in jurul meu ca si cand viata merge si eu NU POT. Eu scriu de drag, de placere, de emotie. Intotdeauna cand am scris pentru ca trebuie nu am putut. Scrisul pe mine m-a eliberat si m-a facut un om fericit, dincolo de medicina. Dupa 16 zile de viata aproape inghetata am deschis calculatorul. Imi vajaie inca in urechi ceva si simt nelinistea.  Viata merge orice as face sau nu as face eu.  Si daca ma prefac ca e bine si daca scriu alarmist. Am tacut. Am tacut pentru ca la medicina chiar ma pricep, iar la razboi nu. Am incercat sa caut stirile reale in noianul de informatii care au venit tavalug. Dupa cateva zile am renuntat. Sinusoida de sentimente m-a coplesit. Cui nu i-a inghetat inima cand se muta “armele nucleare in pozitie strategica”? Pai din covid mai scapai, din mizeria aia nu. Mizeria aia, intelegeti, nu e ca la Hiroshima. E pentru un continent intreg. Nu te salveaza nici Aruba si nici Africa de Sud si nici piv...