tristețicorozive
lasă-mă să-ți spun ce cred, chiar dacă
știi:
da. sunt fericit. că am iubit și am plâns
asemeni fiecărei zile ce-și ascunde ochii
înroșiți
am zămislit și am purtat pe brațe
așa cum numai dulcea adiere
mai poartă-un puf de păpădie
pe drumuri am pășit și am purtat alți pași în
spate
ca și pământul ce sărută talpa fără să
regrete
am adus zâmbete și lacrimi
am împărțit cuvinte și tăceri
m-am încruntat și-am și greșit
dar toate acestea sunt trecut, uitare
și-acum, asemeni matelotului care strivește
orizontul
mă-întorc să-mi iau la revedere de la tine
și să îți mulțumesc din suflet
că ai fost darnică cu mine viață… le revedere…
deci
