Vladut: Mama, a cazut julitura!

Dar sufar, imi trebuie un bandaj!

Eu: de ce?

Vladut: pentru ca ma scarpina. Trebuie un bandaj. Trebuie sa ma ajuti!

Si uite asa are Vlad mereu doctorul personal. Pe langa cele 1232 de julituri. Si cazaturi. Si mieunaturi si nemultumiri. Dupa 1 an si nu mai stiu cate luni de pandemie copilul meu de gradinita se apropie de fapt de clasa intai. Citeste (nici nu-mi vine sa cred, prin noiembrie credeam ca e dislexic). A invatat practic sa citeasca cu scoala online si pe zoom cu iubita lui doamna X, educatoarea de la gradi. Se grabeste mereu sa termine orice are de facut, pentru ca el vrea sa se joace. Lupta cu device-urile a devenit un razboi in toata puterea cuvantului, greu de dus de noi, mai mereu absenti de acasa. Un vulcan vesnic in eruptie, merme a reusit ceea ce am zis dintotdeauna ca va face: sa testeze limite si sa ne duca dincolo de ele in fiecare zi.

E deja indragostit (o cheama Daria sa stiti!) si nu are niciodata suficienti prieteni. Vrea sa invete karate, pentru ca are un coleg cu centura rosie. Plange cand echipa lui pierde la engleza. Din pacate (sau nu?- parentingul de azi e prea complicat pentru a mai intelege) nu e niciodata vina lui, a intrat doar in echipa gresita. Adicatelea el e mereu cel mai bun! S-a imprietenit lulea cu domnul de la after si ii recunoaste peste tot masina. E masina “lui”. Nu merge la after de fapt, refuza cu plansete pana s-a umplut de bube pe fata, el vrea la casa lui. Asa ca domnul de la “after” doar il transporta la scoala. Are cheia lui, cu un breloc albastru adus de taica-su din San Francisco acum 2000 de ani perioada 3, adica in 2008.

Are febra intotdeauna cand are teme. Il doare burtica intotdeauna cand trebuie sa citeasca. Si cand trebuie sa i se citeasca uneori il doare capul si oricum e muuult. Are 5 masti pe zi si le prapadeste pe toate. Nu mananca la scoala pentru ca nu-si da masca jos in interioare, orice i-ar zice oricine. Ii plac orele de AVAP si de sport. E empatic si sufera mult. Ne si joaca pe degete, dar rezistam. Nu-i uita pe nepurtatorii de masti din parc, motiv pentru care nu vrea deloc la locul de joaca din cartier. Spune tot ce are pe suflet din prima. E rupta bucatica din mine, cu diferenta ca eu NU stateam deloc in banca in clasele primare si el totusi sta.

…………………..

2 ore mai tarziu nu i-am pus bandaj. Dar va avea genunchiere.

Eu: ce teme ai?

Vladut: am muuuulte teme. 6!

Ai 6 proprozitii de copiat. Adica vreo 30 cuvinte. :))

Vladut: ti-am zis. S A S E! Enorm! Viata este atat de grea!