Cred că mulți, în inconștient, suprapun purtarea măștii de protecție cu purtatul fularului în copilărie.

Ca adulți, unii poartă fularul la gât, alții își acoperă și gura și extrem de puțini își acoperă și gura și nasul.

La fel cum copiii, fără să fie întrebați, iarna sunt bine înfășurați de mămici sau de bunici, iar unii se zbat să-și păstreze un pic de libertate – măcar nasul să-l țină pe dinafară.

Cam așa este cu purtatul măștii de protecție. Unii o poartă pe gât, sub bărbie. Alții consimt să-și acopere gura. Și restul o poartă regulamentar, cu gura și nasul acoperite. Există desigur și minoritatea revoltaților – cei care nu poartă masca, chiar și atunci când legea zice că este obligatorie. Despre ei nu comentez. Măcar au curajul de a arăta public că se simt confortabil în postura de delincvent sau infractor, ceea ce nu este puțin lucru!

Dar despre cei care se fac că fac, adică se fac că respectă legea și că își respectă semenii, deși în realitate gândesc cu totul altfel, ar fi multe de spus. Sunt cei care nu vor să pară că ar mai fi copii. Care vor să pară oameni mari, care iau ei deciziile. Nu au nici curajul celor care nu poartă masca, nici respectul față de lege și de propria sănătate. Au doar dorința de a păstra aparențele, de a merge cu turma, de a se descurca cum pot – pe principiul „capul plecat, sabia nu-l taie”, dar zicându-și în barbă: „i-am păcălit iar pe fraierii ăștia”.

Ați observat că această ultimă categorie este majoritară?

Poate trece pandemia, să scap și eu de obsesia purtatului măștii! Sănătate tuturor!