In urma pierderii suferite, credeam ca va trece mult mai mult, pîna vom putea adopta din nou o pisica. De fapt, cu mîna pe inima, nici acum nu sîntem 100% pregatiti. Felix a fost puiutul nostru, care va ramîne mereu prezent în inimile noastre. Pierderea mustaciosului ne-a marcat sufletele lasînd o pata mare pe inima si un bolovan greu în stomac... pentru unii poate de neînteles, însa pentru noi... asta este. Daca nu era Mike, nu stiu daca mai era vreodata un alt pisoi. Din pacate, noi nu stim sa pierdem...

Mike, a trecut prin diferite faze de cînd a ramas singur. A fost trist, depresiv, a cautat plîngînd dupa Felix. Între timp s-a maturizat, s-a transformat în Alfa Cat, a devenit chiar usor agresiv fata de semenii sai si stapîn de teritoriu. A preluat jobul Gladiatorului Felix. A ramas în continuare un iubaret fara pereche, sarmant si dragastos, dar singur. El nu a fost niciodata singur. S-a nascut si crescut printre o gramada de feline, apoi l-am adus la noi, unde a avut cîtiva ani un tovaras de joaca pe care la adorat, l-a iubit cu fiecare por! La fel si el, a fost preluat în sînul familiei ca mezinul dragalas, de care toata lumea a avut grija, iar cea mai mare grija i-a purtat-o Felix, fiind mereu alaturi de el, avînd grija ca niciun motan vecin sa nu se apropie de el, sau sa-i clinteasca vreun fir de par. Dar a ramas singur, iar în ultima vreme i se citea singuratatea în ochi. Se mai lua dupa pisicile vecine, dar ele pleaca mult mai departe decît el. Lui nu-i place sa paraseasca teritoriul. Ramîne mereu în zona... asa ca ramînea mereu singur, ceea ce ne-a dat curaj de a ne lua inima-n dinti, si a-i cauta un camarad.

În urma cu trei zile, Samy a intrat în casa si sufletele noastre. L-am luat din acelasi adapost de unde i-am laut pe Felix si Mike. Asa s-a nimerit. Initial vizitasem un adapost care apartine orasului nostru, dar nu am întîlnit niciun candidat "potrivit". Noua ne-au placut toti, dar stiam ca trebuie sa alegem un pisoi care ar potrivi cel mai bine caracterului lui Mike. Au fost cîteva feline pe care le-am îndragit pe loc. Unii se ofereau doar în pachet dublu, fiind frate si sora, mama si fiu, sau motan prea Alfa... asa ca am ajuns din nou la acelasi adapost. Aici am întîlnit doi motanei. Amîndoi iubareti si pupaciosi, deloc agresivi... deci unu din ei putea fi un partener potrivit motanului nostru. Din pacate amîndoi erau rezervati! Asta mi-a creeat cîtiva kilometri de nervi! Cum adica rezervati? Ce înseamna asta? Cum poti rezerva un suflet? Doar nu e un bilet de cinema si nici camera de hotel! E o viata! O fiinta. Pe care ori o vrei sau nu! Trebuie sa ma mai gîndesc, si pe chestia asta îl rezerv... wtf? Ma rog. În orice caz, nu consider corect din partea adapostului ca procedeaza astfel! Se poate întîmpla ca în cazul lui Samy, ca cei care l-au rezervat sa nu-l mai vrea, iar rezervatul ramîne mai departe în adapost, cînd putea sa-si înceapa deja o viata lînga o familie care l-a dorit fara sa aibe nevoie de timp de gîndire. Bun, în cazul nostru a fost altfel. Samy nu a ramas în adapost, ci l-am luat acasa, dupa ce rezervantii nu l-au mai dorit. Foarte bine asa :)

Samy, un pufos tinerel si tarcat, iubaret, pupacios si vorbaret extrem! Data de nastere exacta nu i-o stim, dar este aproximata la un an si jumatate maxim. Un control mai amanuntit la veterinarul nostru, astazi dupa masa, ne va aduce mai multe raspunsuri.

În prima zi, a fost întîmpinat de Mike cu urlaturi miaunatoare de rezonanta maxima. Noroc ca Mike e cuminte si nu a sarit la bataie, dar a vrut neaparat sa-si arate puterea, sa-si impuna valorile din prima secunda. A avut de unde învata comportament de boss. I s-a prezentat în toata maiestria sa de sef doar vociferînd din tot sufletul, dar nu s-a lasat cu cafteala deloc. Mititelul, s-a speriat în primele minute, dar apoi si-a "tras izmenele", a laut o mingiuca în gura si l-a invitat la joaca! Mike nu a fost deloc impresionat, din contra, cred ca nu putea sa creada, cum mogîldeata asta de motan îi ofera lui prietenie. Daca cineva împarte aici sentimente, acela e el! Asa ca plecat sa ia o gura de aer. Samy nu are înca acces afara, asa ca îl priveste pe Mike prin usa terasei si ferestrele camerelor care dau spre gradina, si tînjeste dupa iarba si insectele de afara, iar Mike se uita pe sub gene spre el, "...sîc, sîc, eu am voie si tu nu! " :D Poate pe duminica îl scoatem si pe el putin la joaca.

A doua zi, tonul de tenor a lui Mike a coborît la 10% fata de cel din ziua precedenta. L-a lasat chiar sa-i miroase nasul, sa dea pupic, dar atît pentru început. Cînd Sam a încercat sa preia informatii de la partea dorsala, s-a suparat Mike si l-a hîsîit! El a uitat cum îl termina nervos pe Felix la început, fiind-ui într-una cu nasu'n fund! :D Ei, ce sa facem, trebuie sa trecem din nou prin asta, pentru ca asta e natura lor. Regulile trebuiesc stabilite înca de la început. Daca stau si ma gîndesc bine, felinele sînt mult mai civilizate decît multi bipezi. Ei chiar respecta ceea ce au stabilit :)

Tot a doua zi, seara au ajuns amîndoi în pat cu noi la culcare. Mike nu i-a mai cîntat, dar i-a aruncat priviri taioase. A coborît încet de pe comoda si l-a sfidat cu privirea pîna Samy s-a carat dintre noi. I-a dat de înteles ca acela e locul lui, cel putin pe moment pîna îl cunoaste mai bine. Samy s-a conformat, s-a mutat si a cedat locul directorului executiv. Cu timpul sigur va mai ceda locul cînd si cînd, asa cum a facut si Felix, apoi vor dormi fiecare în functie de care ajunge primul în pat :D

Între timp, au trecut trei zile fara probleme. Mike e tot mai linistit, Sam i se apropie tot mai mult, Mike îl lasa, dar cu pasi mici. Cred ca dupa ce vor iesi împreuna afara, apropierea celor doi va fi tot mai rapida.

Am scris un cearsaf. Destul pe ziua de azi. Cu amanunte, aventuri si povestioare, frumoase sper, o sa vin pe parcurs :)