bunicul s-a ridicat drept din viaţă şi a plecat să hrănească alte vise
într-o altă lume departe de neostoirea bunicii
dar înainte de a pleca ne-a lăsat pecetea lui
un sărut mătăsos pe frunte
şi câte o şoaptă pe fiecare pleoapă
a venit apoi rândul tatălui care şi-a făcut ordine în cuvinte
şi mai ales în tăcerile prelungi după care s-a ridicat şi a plecat
departe de noi, departe de el cu rouă strânsă-n ultima suflare
dar înainte de a pleca ne-a sărutat ochii