Am fugit o saptamana si am lasat in Bucuresti toate luptele si razboaiele. M-au asteptat ieri, la intoarcerea de pe A2, cand waze imi tot adauga timp, pentru ca era blocat centrul capitalei. Dupa 1 an si 1 luna de pandemie devine din ce in ce mai putin clar ce si cand se va intampla si suntem mai divizati ca niciodata. Suntem impartiti in multe tabere, de la cei care nu iesim din casa fara masca, inclusiv pe casa scarii, pana la cei anti, care cred ca cineva are ceva cu ei personal si ca totul este o inselatorie de la nu stiu care nivel abstract sau inalt, elucrubratii uneori demne de o cauza mai buna.

Medical suntem in cea mai neagra gaura in care am fost, indiferent de care parte a baricadei credeti ca va aflati. Peste 1500 de oameni in ATI, boli peste boli, boli cronice care nu se mai trateaza, izolare, depresie, furie, tristete, disperare. De la cei care nu vor sa afle ce inseamna long covid sau complicatii sau spital sau chiar moarte la cei care nu mai vor sa stea acasa...