Am văzut cu ochii minţii mărimea şi importanţa avută de-a lungul timpului, trecând pe sub diferite stăpâniri - de oraşul-cetate ctitorit pe malurile Râului Nisava, aflat la intersecţia unor importante rute comerciale actuale, extinse peste mult mai vechile, cunoscutele şi umblatele drumuri pe care se transportau mărfuri, oameni sau arme (ca să numim aici doar Via Militaris sau Via Diagonalis din perioada romană şi bizantină sau Drumul Constantinopolelui din perioada Evului Mediu şi cea de sub dominaţie otomană), drumuri care şi azi ca şi atunci leagă Europa de Asia Mică şi Marea Mediterană de Marea Neagră, conferindu-i oraşului importanţa sa perenă, oraş care în prezent, deşi are doar vreo 250.000 de locuitori, este al treilea oraş ca mărime din Serbia (după Belgrad şi Novi Sad), dar are cel de-al doilea aeroport internaţional din ţară.

Aşadar am ieşit pe poarta cetăţii şi am purces la luarea pulsului oraşului actual, mergând pe artera ce se continuă fix de la ieşirea din fortăreaţă (despre care am scris aici), drum care parcă se vrea o prelungire a vechii istorii până în zilele noastre. După ce am trecut podul peste Nisava, am intrat pe o axă pietonală (Obrenoviceva) ce trece prin punctul zero al oraşului Centar Grada sau zona centrală a oraşului Piaţa King Milan şi se continuă până după Piaţa 14 Octombrie (aproape de care se află Catedrala Ortodoxă). Imediat după Nisava, pe stânga, stă de veghe cu faţa la râu, Primăria oraşului, o clădire veche restaurată, locul unde odinioară era reşedinţa de vară a Prinţului Milan Obrenovic. În stânga ei, se găseşte cea mai frumoasă fântână cu apă de băut construită iniţial pentru a potoli setea drumeţilor, dar şi pentru a desfăta ochii trecătorilor de azi.

Intrând în Piaţa King Milan, pe dreapta sunt câteva clădiri vechi, ce adăpostesc mici prăvălii, dintre care denumirea uneia mi-a atras atenţia prin etimologie.

În centrul pieţei stă de veghe Monumentul Eliberatorilor Niš-ului.

Piedestalul sculptat în marmură neagră - ce susţine statuia în bronz a unui călăreţ pe cal în mărime naturală (oare de ce aproape orice oraş are un monument cu un călăreţ călare pe cal?) reprezentând un mesager al libertăţii în mână cu un steag - conţine pe cele patru feţe, inscripţii şi basoreliefuri cuprinzând referiri la perioadele reprezentative: perioada de dinainte de 1877 aferentă luptei de eliberare de sub turci şi perioada de lupte din timpul primului război mondial.

Mai departe, strada se continuă cu un şir de terase unde lumea se relaxează la un pahar de vorbă, o îngheţată sau o cafea. Există pasaje de acces pe sub aceste terase, adică în subteran, ce dau într-o a doua stradă, situată fix pe sub cea cu terase, de data asta cu magazine (pentru cei ce vor shopping).

Există chiar şi Mall-uri, pentru cei interesaţi de branduri renumite.

Clădiri vechi, bine întreţinute sau restaurate există la tot pasul.

Undeva înspre stânga cum se merge pe artera asta despre care tot vă vorbesc, se ramifică cea mai bine păstrată parte a vechiului Niš sub forma unei alei ce aparţinea odinioară unui cartier (Sagr Cincar Mahalla - sagr în turcă = meşteşugar) care era faimos pentru atelierele meşteşugăreşti ale secolului XVIII. Este vorba despre Kazandzisko Sokace regăsită prin ghiduri în engleză ca Tinkers Alley sau mai pe româneşte Uliţa Cazangiilor. În prezent străduţa poartă denumirea de Kopitareva, ce şi-a închis ultimul atelier rămas prin 1990, dar care în prezent are un farmec aparte, găzduind numeroase cafenele şi restaurante, loc de relaxare şi de potolire a foamei sau a setei. Nu ai cum să o ratezi. În capătul ei, pe dreapta intersecţiei se găseşte un mall modern cu pereţi cortină din sticlă albastră (vezi prima poză din acest post), iar în stânga, acolo unde de fapt începe străduţa, se găseşte o fântână cu apă de băut, iar mai în spate, un monument în bronz ce îl evocă pe Stevan Sremac (un faimos scriitor sârb ce a lăsat o moştenire semnificativă culturii locale).

Kalca, un vânător cu un dar aparte întru ale povestirii, nedezlipit în plimbările lui de credinciosul câine Capa, a sosit pe aceste meleaguri şi a stat în gazdă la un localnic Ivko, plimbăndu-se prin împrejurimi pentru vreo trei zile, timp în care prin darul său de a povesti şi de a înflori peripeţiile sale, a rămas ca o legendă prin partea locului. Stevan Sremac, autorul, inspirat de acest personaj a scris Ivkova Slava, o lucrare recunoscută ce are ca inspiraţie tocmai această legendă vie. Sculptorul Ivan Felker, a reuşit să surprindă în bronz tocmai unul din momentele în care scriitorul "se documentează" asupra lucrării sus amintite, de vorbă cu povestitorul vânător, la un pahar de rachiu local (rakija).

Am intrat pe Kopitareva şi ne-am potolit foamea la una dintre multele terase.

Dacă vreţi un sfat: nu încercaţi salata albaneză (sau dacă încercaţi, măcar să ştiţi despre ce e vorba); sunt nişte bucăţi de pâine înmuiate într-un sos picant, ceea ce noi am crezut că ar fi un aperitiv de genul bruschetelor, motiv pentru care am cerut ospătarului, sub privirile lui uimite, să ne aducă salata cerută, acesta bineînţeles aducând din nou aşa ceva:

Ne-am continuat drumul până în Piaţa 14 Octombrie unde, în stânga se vede Saborna Crkva sau Catedrala Ortodoxă, cu arhitectura sa ce joacă un rol important în istoria artei sârbe. Zidurile sale poartă amprenta mai multor stiluri arhitecturale: Sârbo-bizantin, Islamic, Renaştere şi chiar Baroc apusean. Iconostasul este refăcut după ce în 2001 a luat foc. Catedrala păstrează părţi din rămăşiţele lui Artemije Martirul, primul duce al lui Constantin cel Mare. Catedrala a fost construită în 16 ani şi a fost finalizată în 1872, dar numai după războiul de eliberare de sub turci din 1878 Catedrala şi-a intrat în drepturi depline.

Se făcuse târziu, aşa că ne-am întors, am luat maşina şi am plecat spre casă nu înainte de trece prin locul pe unde renumitul prinţ Stefan Nemanja, le-a urat bun venit cruciaţilor lui Frederick Barbarossa, loc unde azi este Biserica Panteleimon, ridicată în 1878 prin contribuţia familiilor sârbe.

Am rămas cu mulţumirea că vom reveni în acest loc plin de istorie în care cuvântul de ordine este "păstrare" şi că vom savura şi alte locaţii adiacente nevizitate cum ar fi (aviz amatorilor de călătorii prin aceste zone):

- Burbanj - unul dintre cel mai mare câmp de execuţie din Serbia, locul unde acum se găseşte un triplu monument... nu vă spun mai multe.

- Turnul Craniilor - Cele Kula (Skull Tower) - un macabru turn ce are în zidărie cranii umane, unic în lume... iarăşi nu va spun mai multe.

- Dealul Cegar - un loc unde s-a dar o bătălie importantă împotriva turcilor

- Mediana - fostă reşedinţă a lui Constantin, actualmente muzeu arheologic

- Lagărul de concentrare , un muzeu al atrocităţilor fasciste

- Cerje Cave - o peşteră pe la 515 metri sub nivelul mării

- Dealul Kamenica - un loc pentru panorame asupra oraşului

- Niska Banja - o staţiune pentru cei ce doresc spa la cote maxime

- Djavolja varos - un loc cu formaţiuni stâncoase ciudate

Dacă ar fi să îmi caut cazare nu aş ezita în a alege Konak Duo, pentru atmosfera specifică locală (se vede undeva în fotografiile de pe strada Kopitareva) şi aş mânca la Dim din aceleaşi considerente.

Am lăsat în urmă dorinţele şi am purces spre nordul ţării, unde la Porţile de Fier ne aşteptau vameşii români pentru a ne face intrarea în ţara unde a doua zi urma să ne îndeplinim sarcinile dictate de slujbe, nu înainte de a surprinde un frumos apus sârbesc.