Alungă toamna din suflet şi fă-o să-ţi cadă la picioare. Da, este toamnă, chiar dacă este o toamnă generoasă, este totuşi o toamnă plină de galben cum galbene sunt şi cizmele mele. Copil fiind (copil cu cheia de gât), abia aşteptam zilele de toamnă când pe aleile parcului se strângeau munţi de frunze arămii şi noi, aruncam ghiozdanele din fugă şi ne făceam vânt, sperând să atingem vârful muntelui de frunze. Ştiam că odată ajuns acasă va urma inevitabila aşteptare încordată şi tot ca de obicei, mama pregătea cea de-a doua uniformă pentru că nu putea să mă trimită plin de praf la şcoală. În felul acesta, mama avea timp să cureţe şi să se îngrijească de ţinuta mea. Ce-i dept, ghetele intrau în atribuţiile mele, aşa că până veneau părinţi, eu îmi lustruiam ghetele, gata pentru o nouă zi de şcoală.