Prima zi de scoala, 8 ani mai tarziu de cand am mers iar la scoala, prin copiii mei. Si 37 ani mai tarziu de la prima mea zi de scoala.
E magia inceputului.
E magia bucuriei si energiei lor.
E magia prieteniilor.
E despre magia iubirii.
E mai putin despre cunostinte si performante, despre note sau calificative, este doar prima zi. Si este o stare pe care o astept, o traiesc si o savurez an de an. E prima zi de scoala. E cu emotie si agitatie. Cu un pic de nesomn, cu planuri, cu etichete noi, cu miros de coperti si carti noi. E cu stilouri. E cu un penar plin, cu creioane colorate, cu carioci, cu miros de curat, cu haine calcate si cu pantofi lustruiti. E o stare pe care o astept, mama fiind, ca sa mai intineresc putin. Intineresc langa ei. Cu cat creste Andrei si se indreapta spre liceu, se afunda in adolescenta si in hachitele ei, cu atat ma bucur ca Vlad a venit aproape 6 ani mai tarziu. Sa ne tina tineri mai multa vreme. Sa ne bucure cu bucuria lui.
E emotie toata prima zi de scoala. Nici nu conteaza boxa hodorogita din curtea scolii, nici aglomeratia, haosul sau discursurile interminabile. Aproape niciodata nu le aud, nu le ascult. Ii vad doar pe ei, veseli, cu ochii inca plini de somn. Ma bucur impreuna cu bucuria lor. Ne imbracam frumos, asa cum m-a invatat bunica mea ca te duci la scoala, doctor sau la biserica. Si doamna. Doamna este mereu o prezenta atat si atat de vesela in jurul lor. Le mangaie crestetele, se minuneaza cat au crescut sau cat sunt de bronzati, se lasa imbratisata si ii domina cu caldura. Baietii au flori pe care le cumparam impreuna, pentru ca ne place acest ritual. Imi place sa nu alegem buchete gata facute, mereu adaug ceva personal, o panglica noua sau un alt fel de invelitoare. Si sunt daruite cu toata bucuria.
In prima zi de scoala e un moment de oprit lumea in loc. In care nu mai conteaza nici ministrul care ne-a rapit 10 zile de vacanta, nici vara care a fugit prea repede, nici incertitudinea unui an scolar altfel sau a unei admiteri la liceu complet necunoscute pentru cei care incep a saptea maine. Conteaza doar bucuria. Azi incepe, inca o data, scoala. Si suntem impreuna, acolo, langa ei. Si intinerim inca o data, pentru ca maine incepem si noi si clasa a saptea si clasa a doua, de poimaine reinvatam tabla inmultirii si vom avea si prima ora de chimie. Prima zi de scoala e si despre noi, parintii de azi, elevii de acum 37 ani si e momentul nostru sa retraim ce a fost frumos, sa “reparam” ce a fost nefericire, ce a fost tristete, ce a fost angoasa. E sansa noastra sa aducem bunatatea si bucuria in inimile lor, sa traim cu ei si prin ei. Macar o zi. Acolo, trei- cinci sau chiar zece pasi in spatele lor. In urma lor.
Si …inca ceva. Nu ratati ziua de azi. Daca se poate. Este de fapt atat de important sa fiti. Chiar daca adolescentii pot spune “mai bine NU”, chiar daca unii nu au nicio festivitate, chiar daca odata intrat pe poarta scolii copilul nu va mai observa. Chiar daca merg doar la gradinita sau doar la cresa. Este atat de important sa fiti. Niciodata ziua de azi nu va mai fi in viata voastra. Ea se va fi dus. Dar voi ATI FOST acolo.
Sa fie cu dascali empatici, cu intelepciune, cu rabdare, cu putere, cu mai putina inversunare, cu pasiuni si cu bucurie. Un an nou scolar cu bune si bine va doresc!
05/09/2022
02.01 am
