Editura Humanitas continuă traducerea și publicarea în limba română a romanelor semnate de prozatorul francez David Foenkinos. Un talentat constructor narativ, David Foenkinos reușește să alăture, recurent și totuși variat în creațiile sale, elemente de psihologia traumei, dar și teme relevante contemporane, precum ciudățeniile erotice, dorința de faimă sau relația dintre artă și realitate. Chiar și atunci când atinge subiecte serioase și dezvăluie biografii marcate de răni emoționale profunde sau surprinde personaje în crize de viață, Foenkinos păstrează mereu o anumită doză de blândețe și umor care dă o notă memorabilă, digerabilă poveștilor sale. Premisele narațiunilor sale sunt mereu provocatoare, prin bizareria lor: în „Potențialul erotic al soției mele” un bărbat își resuscitează viața amoroasă observându-și nevasta în timp ce spală geamuri, în „Către frumusețe” un profesor universitar alege să candideze pentru postul de paznic într-un muzeu, în „Familia Martin”, un scriitor aflat în blocaj inspirațional alege să proiecteze o poveste, pornind de la prima persoană care îi iese în cale.

„Numărul 2” nu face excepție, când vine vorba de a capta cititorul cu o idee: cum arată viața celor care au trecut tangențial pe lângă momentul care i-ar fi dus pe culmile succesului? Cum arată viața celor care au ratat ocazia să devină vedete internaționale, dar și-au păstrat calitatea de martori asupra destinului alternativ pe care l-ar fi putut avea? Cum poți să îți mai trăiești prezentul, atunci când ai impresia că viața adevărată la care ai fi avut șansa ți-a fost furată?

Foarte mulți au auzit de Daniel Radcliffe, actorul care a dat viață celui mai cunoscut tânăr vrăjitor timp de mai bine de 10 ani. Nimeni nu a auzit însă de Martin Hill. Foenkinos explorează existența acestui necunoscut, cel care ar fi putut fi eroul ecranizărilor după romanele lui J.K.Rowling. Mai precis, Martin Hill este candidatul care nu a primit rolul de a-l juca pe Harry Potter, în detrimentul lui Radcliffe, în seria filmelor care au devenit virale la nivelul întregului mapamond. Foenkinos imaginează povestea lui în câteva părți: viața înainte de candidatură, episodul ratării rolului, viața lui Martin după ratarea rolului, la vârsta adolescenței și mai apoi la vârsta adultă.

Născut într-o familie ușor excentrică, din doi părinți cu nume care încep cu aceeași inițială, Martin parcurge o viață obișnuită până când e remarcat ca potențial candidat la rolul lui Harry Potter. În prealabil, Foenkinos se joacă puțin cu cititorii și îi face părtași, sintetic, la ascensiunea popularității romanelor lui Rowling: Harry Potter primește aclamația universală pe de-o parte pentru că întrupează ceva din natura noastră rebelă, din dorința de a poseda puteri ca să eradicăm idioți și visul de a avea o viață mai bună. Pe de altă parte, succesul cărții lui Rowling pare să se datoreze destul de mult unor șanse, hazardului, câtorva întâmplări înlănțuite care au adus Piatra filozofală încet, dar sigur în atenția britanicilor și apoi la nivel internațional.

Așadar, Martin intră în atenția echipei de casting, nu neapărat prin talentul actoricesc, cât prin acel sentiment familiar pe care îl stârnește, prin acea aproximare încarnată pe care cei din jur o resimt când îl privesc, după ce au citit romanul lui Rowling. Martin intră în competiție cu mai experimentatul și mai cunoscutul Daniel Radcliffe, dar cursa este strânsă și, după câteva probe, și un feedback favorabil din partea echipei și a părinților devine aproape convins că va primi rolul. Imaginația copilului e capturată aproape complet de această ofertă de destin. Ceva din natura personajului îi este propriu și lui Martin: e înzestrat pentru reverie, înzestrat pentru a-și visa viața în loc să o trăiască, e un moștenitor al unei forme de incompatibilitate cu realitatea, se simte în largul lui mai degrabă într-o lume imaginară.

Momentul refuzului este foarte dur pentru Martin. Provocarea pe care o are de gestionat protagonistul, de acum înainte, nu este doar a revenirii după un eșec, ci o confruntare constantă, traumatică cu toate semnele vieții paralele, alternative la care nu a avut acces, pe măsură ce generația sa îmbrățișează pe deplin, timp de ani de zile, fenomenul Harry Potter. În același timp, familia lui Martin se destramă, iar el rămâne să locuiască cu mama și cu noul prieten al ei, Marc. Retras și sensibilizat la eșecul trăit, Martin se află prins apoi într-o menghină a rușinii: pe de-o parte e confruntat cu presiunea celorlalți de a se integra într-un firesc al unui prezent care nu îi spune nimic, pe de altă parte nu poate exprima la adevărata proporție durerea pierderii suferite. Fără să se poată ridica la standardele exigențelor unei vieți obișnuite și fără un partener empatic care să înțeleagă dificultatea de a lăsa în urmă durerea, Martin nu poate trăi prezentul și rămâne în captivitatea unei nostalgii după o viață netrăită, dar actualizată în destinul celui care i-a luat locul. În același timp, Martin este traumatizat suplimentar de atitudinea partenerului mamei sale care găsește ocazii de a glumi (încurajator, nu-i așa?) pe seama ratării distribuției în film. Tot acest parcurs traumatic îl conduce pe Martin la un moment aproape psihotic la finalul adolescenței.

La vârsta adultă, viața lui Martin pare în continuare marcată de traiul în două lumi: cea reală pe care nu are curajul și motivația să o asume și cea alternativă a imaginarului ratat în urmă cu ani de zile. Reperele de echilibrare ar putea veni din direcția relațională, dar și de întâlnirea unor persoane care îi împărtășesc parțial suferința. Întâlnirea cu alte numere doi ar putea deschide o cale de eliberare de durere. Iar Martin va descoperi acest lucru, aplicând, la fel ca personajul principal din „Către frumusețe” (semnat de același Foenkinos) la o slujbă de paznic la muzeu, acolo unde se află mai mulți dintre cei care aleg să fugă de viață. Doar că Martin nu se va lăsa călăuzit de artă, la fel ca Antoine pentru a se eschiva din fața traumei.

Ce va fi însă vindecător pentru Martin? Va putea să simuleze, măcar parțial, destinul care i-a fost refuzat? Ar putea fi aceasta o cale de eliberare? Ar putea să afle cum e de fapt viața celui care l-a întrupat pe Harry Potter? Cu ironie și umor, Foenkinos ne va conduce spre final la o concluzie familiară: găsim alinare atunci când renunțăm la mituri, când descoperim că realitatea din spatele alternativei imaginate are neajunsuri similare ca formă, chiar dacă diferite în conținut.

O poveste relevantă în era social media, în era vedetismului, a influencerilor, în contextul în care proximitatea celor populari care își regizează și își etalează viețile de succes ne stârnește frustrările și ne dă uneori sentimentul insuficienței personale și proiectează constant vieți pe care le-am fi putut avea. „Numărul 2”este o narațiune despre povara unei vieți netrăite, dar și despre vindecarea de fantasme, deconstrucția sănătoasă a mitului care invită mai apoi la ancorarea în prezent.

Articol realizat de Sever Gulea pentru libris.ro.

„Am studiat filosofia, medicina, am fost librar, în prezent sunt medic psihiatru. Celebrez în fiecare zi faptul că suntem oameni născocitori (homo fictus).
Trăiesc înconjurat de povești, fie că deschid cărți, fie că ascult (cu plăcere) oameni, fie că mă povestesc pe mine însumi. Gândesc adesea în povești, visez în povești.
Pentru mine lectura e pur și simplu o prelungire firească a existenței, o formă de a reactualiza esența experienței umane etern narativă.”

Dacă simți că sunteți cititori pereche, vezi și alte articole de același blogger aici.