inspir aerul expirat
deja expir încet
tot mai mult
se îndepărtează
de mine și parcă
tot mai repede
momentul
molfăi plămânul
celui de-al treilea
pom are gust
verde d cer
și aromă d soare-n
amurg cazat în
hotelul ei
rupt d oboseală
după o călătorie
d câțiva ani
n-am mai pus
pixul jos
p pământ
albastrul e
o picătură d briză
c ne lasă și pe noi
să ne uscăm părul
în aerul ei c
expiră
în curând
vremea trage
aer în piept
k o dușcă
dintr-o beție
nouă