o dușcă din aerul vechi

inspir aerul expirat deja expir încet tot mai multse îndepărteazăde mine și parcătot mai repedemomentulmolfăi plămânulcelui de-al treilea pom are gustverde d cerși aromă d soare-namurg cazat înhotelul eirupt d obosealădupă o călătoried câțiva anin-am mai pus pixul josp pământ albastrul e o picătură d brizăc ne lasă și pe noisă ne uscăm părulîn aerul ei cexpiră în curând vremea trageaer în pieptk o dușcădintr-o bețienouă