Trăim într-un secol hipertehnologizat în care preocuparea pentru ameliorarea noastră, ca specie, nu doar în ceea ce privește bolile, ci și a trăsăturilor fiziologice pe care le considerăm limitate reprezintă adevărate provocări. Dincolo de literatura speculativă, de universurile cyberpunk,  există eforturi făcute de știință în vederea îmbunătățirii potențialului uman limitat fiziologic de istoria naturala. Unii vorbesc despre viitorul nostru postuman, de un posibil salt evolutiv al speciei care va fi posibil, odată cu reușita intersecției dintre creier și informatică, de cyborg-izarea inevitabilă a omului. Dar pentru a putea evalua dacă asemenea speranțe sunt întemeiate, ar trebui să înțelegem mai bine cum a apărut acel ceva ce desemnăm, uneori inconsecvent, prin conceptul de minte. În acest sens, cunoscutul profesor american