noaptea în cimitir e linişteori a ostenit lumea ori s-a lăsat păgubaşăcăci totul nu-i decât deşertăciuneşi pe poartă aceea treci doar cu ce ai ascuns înăuntruîn adâncul sufletuluinici măcar amintirile nu sunt permisenumai setea lacrimilortransfiguratăîn pecete de aurte ajută să treci nevătămatvămile cerului şi ale pământului